ICCJ. Decizia nr. 4181/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4181/2009
Dosar nr. 203/54/2009
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul R.C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova, constatarea nulităţii absolute a concursului organizat de pârâtă în data de 21 noiembrie 2008 susţinând că acesta a fost organizat cu nerespectarea prevederilor legale ale OUG nr. 24/2000 şi OG nr. 10/2008, referitoare la: respectarea termenului de depunere a dosarului pentru înscrierea la concurs; compunerea comisiei de concurs care îl includea pe Preşedintele Tribunalului Dolj deşi organizarea concursului s-a făcut de Curtea de Apel Craiova; cerinţa impusă de comisia de concurs referitoare la studiile medii necesare candidaţilor deşi atribuţiile postului de muncitor necalificat vizau curăţenia şi întreţinerea toaletelor, curţii, sălilor de şedinţă, holurilor şi anexelor instanţei iar el obţinuse derogare de la M.J.; încălcarea condiţiei publicităţii, obligatorie pentru desfăşurarea concursului în condiţii de transparenţă şi corectitudine.
Prin sentinţa civilă nr. 93 din 12 martie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă că cererea reclamantului privind înscrierea la concurs s-a înregistrat la data de 12 noiembrie 2008, ora 14,30, peste termenul anunţat de organizator ca dată limită de depunere a dosarelor, respectiv 11 noiembrie 2008.
De asemenea, s-a mai constatat că reclamantul nu a fost în măsura să facă dovada că a absolvit studii medii, fapt care de altfel nici nu a fost contestat de acesta, singura critică invocată fiind aceea referitoare la inoportunitatea impunerii acestei condiţii pentru ocuparea unui post de muncitor necalificat.
Cu toate că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a susţinut că a obţinut de la M.J. o derogare pentru studii aceasta nu a făcut dovada deţinerii unui astfel de înscris.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul R.C.A. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că la dosarul cauzei exista dovada comunicată prin adresă, de către Direcţia Resurse Umane din cadrul Ministerului prin care se stabileşte că potrivit anexei 5/2 a din OG. 10/2008 pentru ocuparea postului de muncitor nu se prevede cerinţa studiilor medii.
Recurentul mai susţine că această adresă a fost comunicată si Preşedintelui Curţii de Apel considerând că nu s-au respectat cerinţele postului având în vedere că cel care este în măsură să stabilească ce fel de studii sunt necesare este angajatorul.
În aceste condiţii recurentul consideră ca selecţia candidaţilor a avut la baza o interpretare incorectă a dispoziţiilor legale cuprinse în capitolul III din Regulamentul pentru Ocuparea Posturilor Vacante de personal contractual din cadrul Departamentului economico-financiar şi administrativ aprobat prin Ordinul 2720 /2004 al M.J.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, instanţa de fond pronunţând hotărârea atacată cu încălcarea competenţei altei instanţe, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În vederea stabilirii competenţei materiale în soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că se impune analizarea obiectului cauzei.
Reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a concursului organizat de pârâtă pentru ocuparea postului de muncitor necalificat cu contract individual de muncă.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Obiectul litigiului, în cauza de faţă, nu se încadrează în textul de lege sus citat, fiind de fapt un litigiu de muncă, Curtea de Apel a organizat un concurs pentru ocuparea unui post de muncitor necalificat, cu contract individual de muncă.
Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. „tribunalele judecă în primă instanţă conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe".
Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze litigiile de muncă este Tribunalului ca instanţă de conflicte de muncă.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Dolj, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.C., împotriva sentinţei civile nr. 93 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Dolj, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4180/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4235/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
