ICCJ. Decizia nr. 4585/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4585/2009

Dosar nr. 23148/3/2007

Şedinţa publică de la 23 octombrie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3575 din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea formulată de SC B.C. SRL Craiova în contradictoriu cu Regia Autonomă „A.P.P.S.” - Sucursala pentru administraţia şi întreţinerea fondului imobiliar şi Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor (acum Ministerul Finanţelor Publice) şi a fost obligată Regia Autonomă „A.P.P.S.” să soluţioneze cererea reclamantei privind cumpărarea camerelor nr. a (48,40 m.p.) şi nr. b (51,68 m.p.) situate la etajul 2 al imobilului din Bucureşti, Piaţa W.M.

2. Considerentele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin adresa din 20 martie 2006 reclamanta a solicitat pârâtei aprobarea cumpărării camerelor nr. a şi nr. b identificate în cererea introductivă, deţinute în temeiul contractului de locaţiune şi prestări servicii din 14 februarie 2006 şi a reiterat cererea de cumpărare a spaţiilor deţinute şi la data de 2 mai 2007, fără a primi răspuns la cererile formulate.

Instanţa a constatat, din înscrisurile dosarului, că imobilul situat în Piaţa W.M. figurează înscris în lista imobilelor ce urmează a fi vândute, în condiţiile O.G. nr. 19/2002, aprobată în şedinţa Consiliului de Administraţie al Regiei Autonome „A.P.P.S.” din 9 iulie 2002.

Instanţa a reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica reclamantei decizia cu privire la cererea de cumpărare a spaţiilor închiriate şi din aceste considerente acţiunea reclamantei este întemeiată, cu privire la acest aspect.

Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei să procedeze la vânzarea spaţiului şi de a efectua toate actele subsecvente operaţiunii de vânzare-cumpărare, instanţa a constatat că toate aceste acte urmează a fi îndeplinite numai în situaţia în care pârâta va admite cererea reclamantei, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins.

Având în vedere soluţia dată cererii de chemare în judecată, instanţa a respins cererea de arătare a titularului dreptului, formulată de Regia Autonomă „A.P.P.S”.

3. Recursurile declarate împotriva sentinţei

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta, cât şi pârâta Regia Autonomă „A.P.P.S.”.

3.1. Recursul reclamantei

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.- instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut - recurenta-reclamantă a arătat că a dedus judecăţii refuzul nejustificat de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare a spaţiilor închiriate şi de efectuare a actelor subsecvente, acesta fiind unicul capăt de cerere; instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată sub acest aspect, instituind însă o obligaţie care nu a fost cerută, aceea ca pârâta Regia Autonomă „A.P.P.S.” să soluţioneze cererea din 20 martie 2006.

Cât priveşte celălalt motiv, recurenta-reclamantă a arătat că refuzul nejustificat al intimatei-pârâte de a încheia actului de vânzare-cumpărare în termenul prevăzut de O.G. nr. 19/2002 îi dă dreptul să solicite ca pârâta să fie obligată la respectarea întocmai a dispoziţiilor legale, spaţiul închiriat figurând înscris în lista imobilelor ce urmau a fi vândute, aprobată în şedinţa Consiliului de Administraţie al Regiei Autonome „A.P.P.S.” din data de 9 iulie 2002.

3.2. Recursul pârâtei Regia Autonomă „A.P.P.S.”

În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 3041 C. proc. civ., intimata-pârâtă a arătat că în mod greşit instanţa a apreciat că Regia Autonomă „A.P.P.S.” nu a răspuns cererii de vânzare-cumpărare formulată de SC B.C. SRL Craiova în condiţiile în care din întreaga corespondenţă purtată rezultă că solicitarea nu a fost aprobată.

A mai arătat că prin hotărârea Consiliului de Administraţie din data de 9 iulie 2002 s-a aprobat înscrierea imobilului din Piaţa W.M. pe lista imobilelor ce pot fi vândute, dar nu s-a stabilit metoda de vânzare, prin licitaţie sau prin negociere directă, în virtutea acestui fapt, răspunsul la cererea formulată de SC B.C. SRL Craiova fiind, în mod evident, unul negativ.

În concluzie, a solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii capătului de cerere pe care l-a considerat întemeiat de instanţa de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de cele două recurente şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

1. Raportul juridic dedus judecăţii

Acţiunea în contencios administrativ formulată de recurenta-reclamantă are ca obiect un act administrativ asimilat, constând în refuzul rezolvării, de către Regia Autonomă „A.P.P.S.”, a cererii de vânzare-cumpărare a camerelor nr. a (48,40 m.p.) şi nr. b (51,68 m.p.) situate la etajul 2 al imobilului din Piaţa W.M., pe care petenta le ocupa cu titlu de chiriaş.

Cererea a fost formulată în temeiul O.G. nr. 19/2002, privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului şi pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regia Autonomă „A.P.P.S.”, aprobată cu modificări prin Legea nr. 640/2002.

Potrivit art. 11 şi 13 din acest act normativ, în forma în vigoare la data solicitării, imobilele (construcţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă şi terenurile) aflate în administrarea Regiei Autonome „A.P.P.S.”, care au situaţia juridică clarificată şi nu sunt grevate de sarcini, pot fi vândute prin licitaţie sau negociere directă, în condiţiile reglementate prin ordonanţă.

Lista imobilelor ce urmează să fie vândute şi metoda de vânzare se aprobă periodic de Consiliul de Administraţie al Regiei (art. 14 din ordonanţă), clădirea în care se află spaţiile solicitate de recurenta-reclamantă figurând în lista aprobată în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 9 iulie 2002.

În ceea ce priveşte procedura de vânzare, art. 18 din O.G. nr. 19/2002 prevede că:

(1) „Imobilele pot fi înscrise pe lista prevăzută la art. 14 din iniţiativa R.A.-A.P.P.S. sau a persoanelor prevăzute la art. 31.

(2) Dacă iniţiativa înscrierii pe listă aparţine R.A.-A.P.P.S. şi imobilul se află în folosinţa unei persoane potrivit art. 31, în termen de 15 zile de la înscrierea imobilului pe listă, R.A.-A.P.P.S. va solicita persoanei fizice sau juridice respective prezentarea unui punct de vedere scris cu privire la cumpărarea imobilului prin negociere directă.

(3) Persoana fizică sau juridică prevăzută la art. 31 va răspunde în termen de 15 zile de la primirea solicitării R.A.-A.P.P.S., precizându-şi opţiunea.

(4) Dacă persoana prevăzută la alin. (3) optează pentru cumpărarea prin negociere directă, procedura va fi finalizată în termen de 10 zile de la data depunerii opţiunii.

(5) Dacă persoana prevăzută la alin. (3) nu răspunde în termenul prevăzut sau nu optează pentru cumpărarea prin negociere directă, R.A.-A.P.P.S. va proceda la vânzarea imobilului prin licitaţie, în condiţiile legii”.

De asemenea, potrivit art. 31 - 32 din ordonanţă, în urma iniţiativei R.A.-A.P.P.S. sau a solicitării scrise a persoanelor fizice ori juridice de drept privat care folosesc imobilele prevăzute la art. 11 alin. (1) în baza unor contracte de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau prestări de servicii, valabil încheiate, vânzarea acestora se face prin negociere directă.

Dacă iniţiativa aparţine persoanelor prevăzute la art. 31, R.A.-A.P.P.S. comunică solicitantului decizia sa de admitere sau de respingere a cererii, în termen de 15 zile de la data primirii acesteia.

Dacă cererea solicitantului este admisă, se trece la negocierea directă a vânzării imobilului.

Rezultă de aici că, indiferent de modalitatea de vânzare aleasă, Regia Autonomă „A.P.P.S.” are obligaţia de a-şi manifesta în mod explicit şi în termenul expres prevăzut voinţa în legătură cu opţiunea sau cu cererea formulată de persoana fizică sau juridică titulară a dreptului de folosinţă.

2. Recursul pârâtei Regia Autonomă „A.P.P.S.”

În raport cu probele cauzei, instanţa de fond a reţinut în mod corect că această obligaţie legală nu a fost îndeplinită cu Regia Autonomă „A.P.P.S.”, care nu a emis şi nu a comunicat reclamantei o decizie de admitere sau de respingere a cererii nici până la momentul soluţionării cauzei.

Contrar susţinerilor făcute în motivarea recursului său, Regia Autonomă „A.P.P.S.” nu a emis o decizie explicită de respingere a cererii intimatei-reclamante, ci i-a comunicat, prin adresa din 15 august 2006, că solicitarea de cumpărare a fost luată în evidenţa serviciilor de specialitate, tehnico- cadastrale, fiind inclusă în etapa a IV-a de dezmembrare cadastrală a imobilului cu precizarea că „de modul în care se desfăşoară raportul de locaţiune depinde de cumpărare a spaţiului”. Având acest conţinut, adresa respectivă nu poate fi socotită o decizie de admitere sau de respingere a cererii, în sensul art. 32 din O.G. nr. 19/2002.

3. Recursul reclamantei

Recurenta-reclamantă a criticat sentinţa dintr-o perspectivă diametral opusă, susţinând că, odată stabilită existenţa unui refuz de rezolvare a cererii şi ţinută fiind de principiul disponibilităţii, instanţa avea obligaţia de a rezolva întocmai petitul acţiunii şi să oblige pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Este adevărat că acţiunea prin care a fost învestită instanţa de fond are conţinutul relevat în cererea de recurs, dar la fel de adevărat este că reclamanta nu şi-a structurat „pretenţiile” potrivit tiparului statuat de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru o acţiune în contencios administrativ, intitulându-şi cererea de chemare în judecată „acţiune privind obligaţia de a face” şi întemeindu-şi-o în drept pe prevederile art. 969 şi 998 C. civ. şi pe cele ale O.G. nr. 19/2002.

În aceste condiţii, nu poate fi reţinută incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., pentru că instanţa a procedat corect interpretând obiectul acţiunii nu după sensul literal al termenelor folosiţi, ci luând în considerare scopul urmărit de parte, în raport cu specificul procedurii contenciosului administrativ.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile acesteia se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorizaţiile publice, pe de o parte şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea normelor de procedură civilă se stabileşte de instanţă, cu prilejul soluţionării cauzei.

Or, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Ca regulă generală, în cazul în care conduita nelegală sau pasivitatea autorităţii produce o vătămare reclamantului, instanţa poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau interesului legitim încălcat, scop în care poate obliga autoritatea să emită un act cu conţinutul solicitat de reclamant sau să efectueze o operaţiune administrativă clar determinată, iar nu doar să reevalueze cererea şi să răspundă petiţionarului.

În condiţiile în care procedura administrativă specială reglementată de O.G. nr. 19/2002 nu a fost însă finalizată printr-o decizie de admitere sau de respingere a cererii, prima instanţă a considerat corect că nu poate păşi ea însăşi la dezlegarea fondului raportului de drept administrativ în această etapă procesuală.

4. Soluţia pronunţată în recurs

În consecinţă, constatând că nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii, potrivit art. 304 pct. 6 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de Regia Autonomă „A.P.P.S.” şi SC B.C. SRL Craiova împotriva sentinţei civile nr. 3575 din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4585/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs