ICCJ. Decizia nr. 4746/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4746/2009
Dosar nr. 212/33/2009
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 5 februarie 2009, reclamanta C.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 17 decembrie 2008, prin care i s-a respins cererea privind recunoştea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat, în esenţă, că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală şi netemeinică, întrucât nu a fost luat în considerare întregul material probator administrat din care rezultă că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru a putea beneficia de drepturile acordate prin acest act normativ. A mai arătat că, datorită persecuţiilor de natură etnică la care a fost supusă după instaurarea regimului de ocupaţie instituit prin Dictatul de la Viena, familia reclamantei a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, refugiindu-se în oraşul Turda.
Prin sentinţa civilă nr. 190 din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei C.R., a anulat hotărârea din 17 decembrie 2008 emisă de C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2008.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamanta a făcut dovada că a părăsit localitatea de domiciliu - satul P., comuna C., refugiindu-se la Turda şi apoi la Câmpia Turzii, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după cedarea Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena. Din depoziţiile martorilor audiaţi s-a reţinut că părăsirea localităţii de domiciliu a avut loc în 1940, iar întoarcerea în aceeaşi localitate a avut loc în primăvara anului 1945.
Instanţa fondului a mai reţinut faptul că reclamanta, cetăţean român, a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă de unul dintre regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, fiind întrunite cerinţele prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta critică sentinţa pronunţată, considerând că instanţa de fond a stabilit că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fără a-şi întemeia soluţia pe două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date: data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu.
Mai arată recurenta că declaraţiile de martor nu se pot corobora în favoarea reclamantului, întrucât indică doar anul plecării în refugiu - 1940.
Intimata-reclamantă C.R. a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, ca fiind legală şi temeinică.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză se observă că instanţa de fond a dat o interpretare corectă materialului probator administrat, reţinând că refugierea reclamantei împreună cu familia s-a datorat persecuţiei etnice exercitate după ocuparea Ardealului de Nord de către trupele H.
Aprecierea declaraţiilor de martor trebuie făcută în raport cu complexitatea evenimentelor istorice la care se face referire, cu perioada îndelungată de timp care s-a scurs, precum şi cu vârsta foarte înaintată a martorilor. De altfel, chiar din actele dosarului rezultă că unul dintre martori a decedat între timp.
Se poate aprecia că martorii care au dat declaraţii în faţa notarului, iar doi dintre aceştia şi în faţa instanţei de fond, au relevat aspecte esenţiale în formarea convingerii instanţei de fond.
Nu există nici un motiv pentru a o exclude pe cea în cauză de la beneficiul drepturilor acordate potrivit reglementărilor aplicabile.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 190/2009 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4726/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4754/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
