ICCJ. Decizia nr. 4773/2009. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4773/2009
Dosar nr. 996/2/2008
Şedinţa de la 3 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2388 din 23 septembrie 2008, a admis contestaţia formulată de SC F.F. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Autoritatea Naţională a Vămilor, dispunând anularea deciziei nr. 362 din 12 decembrie 2007 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a deciziei nr. 56496 din 3 octombrie 2007 şi a procesului-verbal din 2 octombrie 2007, emise de Autoritatea Naţională a Vămilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În perioada 1 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2006, reclamanta a importat din Norvegia şi Egipt produsele M.V., S.S. sirop şi C. D3 masticabil, pentru care a întocmit declaraţiile vamale de import necesare, încadrând produsele la codurile tarifare A şi B.
Prin decizia de regularizare a situaţiei nr. 56496 din 3 octombrie 2004, emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Antifraudă Vamală în baza procesului-verbal din 2 octombrie 2007, organele vamale au calculat drepturi vamale de 485.516 RON, majorări de întârziere de 422.177 RON şi penalităţi de 14.070 RON, iar contestaţia reclamantei a fost respinsă prin decizia nr. 362 din 12 decembrie 2007.
În opinia autorităţilor vamale, produsele în discuţie reprezintă suplimente alimentare, încadrarea tarifară corectă fiind la poziţia V şi respectiv, W.
În raport cu prevederile art. 783 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 şi având în vedere faptul că singura autoritate cu atribuţii în stabilirea caracterului terapeutic al unui produs este Agenţia Naţională a Medicamentului, judecătorul fondului a apreciat că încadrarea tarifară stabilită de reclamantă este corectă, concluzie susţinută şi de definiţia dată suplimentelor nutritive prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1914/2003, ca fiind produse alimentare al căror scop este să completeze dieta normală. Ori, produsul S.S. sirop este destinat în mod special copiilor, utilizarea pediatrică a acestuia, conform indicaţiilor stabilite de medic, fiind specifică produselor medicamentoase, iar celelalte două produse sunt încadrate de Agenţia Naţională a Medicamentului în aceeaşi categorie a medicamentelor.
Încadrarea tarifară realizată de reclamantă a avut în vedere nomenclatoarele aprobate prin ordine ale Ministrului Sănătăţii, precum şi concluziile prezentate de autorităţile competente.
Pe de altă parte, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 95/2006, autorizaţia de punere pe piaţă, care i-a fost impusă reclamantei, este necesară numai în ceea ce priveşte medicamentele şi doar acestea pot fi decontate din Fondul unic de Asigurări Sociale de Sănătate, împrejurare ce a fost dovedită în cauză.
Întrucât pentru produsele importate de reclamantă sunt indicate valorile nutritive, încadrarea tarifară realizată de aceasta este corectă şi din perspectiva legislaţiei comunitare indicată de pârâtă, potrivit căreia menţiunile respective nu se aplică suplimentelor alimentare, întrucât acestea nu conţin indicaţii terapeutice, fiind considerate alimente.
Încadrarea realizată de organele vamale nu corespunde produselor importate din perspectiva dispoziţiilor art. 55 C. vam., întrucât nu se poate reţine pe baza denumirii comerciale şi studierii certificatului de calitate, respectiv a prospectului, că acestea sunt produse alimentare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală solicitând modificarea ei în recursul respingerii acţiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
Prin ambele recursuri a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut, în esenţă, hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea tuturor prevederilor legale care reglementează clasificarea tarifară a mărfurilor, prima instanţă bazându-şi soluţia numai pe argumente care ţin de autorităţile sanitare şi de legislaţia în domeniul sănătăţii.
S-a precizat că organele vamale au procedat la încadrarea tarifară a produselor în discuţie, pentru perioada 2003-2006, cu respectarea prevederilor legale incidente în materie, respectiv: Legea nr. 141/1997 privind C. vam. al României (art. 72, 73); Legea nr. 86/2006; Regulile generale de interpretare a sistemului armonizat (prin Legea nr. 98/1999 România aderând la Convenţia Sistemului armonizat, inclusiv la anexa acesteia); H.G. nr. 1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a C. vam.; Tarifele vamale de import ale României valabile pentru anii 2003-2006.
De asemenea, în perioada 2003-2006, România a aplicat nomenclatura combinată a Comunităţii Europene pentru determinarea clasificării tarifare a mărfurilor în Tariful vamal de import, precum şi toate regulamentele şi comunicările privind clasificarea tarifară a mărfurilor, respectând astfel prevederile art. 8 pct. 2 al Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte şi CE şi statele membre ale acesteia, pe de altă parte, acord ratificat prin Legea nr. 20/1993.
În opinia recurentelor, instanţa de fond nu a făcut distincţie între nomenclatorul medicamentelor şi nomenclatura combinată a mărfurilor, deşi cele domenii sunt total distincte, fiind reglementate, inclusiv de instituţiile Europene, în funcţie de necesităţile şi strategiile de politici comunitare din fiecare domeniu, iar hotărârea pronunţată încalcă grav prevederile Convenţiei internaţionale privind sistemul armonizat, la care România a aderat.
Potrivit Regulilor generale pentru interpretarea sistemului armonizat din Anexa 1 la Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la respectiva Convenţie, încadrarea corectă este cea făcută de organele vamale, respectiv 2106.
Astfel, prin aplicarea Regulilor nr. 1 şi nr. 6 de interpretare, clasificarea tarifară se realizează prin compararea etapă după etapă, a textelor titlurilor, secţiunilor, capitolelor, poziţiilor şi subpoziţiilor, iar conform Notelor explicative ale sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, aferente Cap. 30, poziţia tarifară 3004 nu cuprinde suplimente alimentare conţinând vitamine sau săruri minerale, destinate menţinerii bunei sănătăţi a organismului, dar neavând indicaţii referitoare la prevenirea sau tratarea unei maladii. Aceste produse se clasifică, în general, la poziţia 21.06, sau la Cap. 22.
Potrivit Notelor explicative aferente Cap. 21, la poziţia 21.06 se clasifică preparatele denumite suplimente alimentare, pe bază de extracte de plante, concentrate de fructe, miere, fructoză, etc., cu adaos de vitamine şi uneori mici cantităţi de fier şi care adesea sunt prezente în ambalaje cu indicarea faptului că menţine starea generală de sănătate şi starea de bine.
Delimitarea suplimentelor nutritive de medicamente se realizează în funcţie de doza fiziologică zilnică recomandată (DZR), sub acest aspect fiind avute în vedere anexele la OMSF nr. 282/2001 şi Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1214 din 23 decembrie 2003, iar autorizaţia de punere pe piaţă pentru comercializarea produselor importate, eliberată de Agenţia Naţională a Medicamentului, nu constituie un criteriu de clasificare a produselor în Nomenclatura tarifară.
De asemenea, dispoziţiile art. 55 C. vam. vizează doar identificarea produselor şi nu clasificarea tarifară a acestora, fiind reţinute în mod eronat de către prima instanţă.
Concluzionând, ambele recurente au apreciat că, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei şi în raport de prevederile legale indicate, încadrarea tarifară realizată de organele vamale este cea corectă.
Recursurile sunt fondate.
Analizând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că subzistă în speţă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru argumentele în continuare arătate.
În conformitate cu prevederile art. 72 din Legea nr. 141/1997, în vigoare până la data de 19 iunie 2006 şi respectiv, art. 48 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, în vigoare de la data de 20 iunie 2006, ambele privind C. vam., la clasificarea tarifară a mărfurilor se utilizează regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat din Convenţia internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, inclusiv anexa acesteia, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, ratificată prin Legea nr. 98/1996.
Potrivit Regulilor nr. 1 şi nr. 6 de interpretare, încadrarea mărfurilor este considerată legal determinată atunci când este în concordanţă cu textul poziţiilor şi al notelor de secţiuni şi de capitole.
Prin aplicarea acestor reguli de interpretare, clasificarea tarifară a mărfurilor se realizează prin compararea, etapă după etapă, a textelor titlurilor secţiunilor, capitolelor, poziţiilor şi subpoziţiilor, conform regulii nr. 6 neputând fi comparate decât subpoziţiile aflate la acelaşi nivel.
În acest sens, clasificarea produselor importate de reclamantă la poziţiile 21.06 sau 30.04 trebuie să fie în concordanţă cu nota explicativă 1 a) de la Cap. 30 al Sistemului armonizat, cu notele complementare de la acelaşi capitol şi cu nota de excludere de la poziţia 3004. Potrivit acestei note, poziţia nr. 30.04 nu cuprinde suplimentele alimentare conţinând vitamine şi săruri minerale, care contribuie la sănătatea generală sau starea de bine. Aceste produse, care sunt prezentate în mod obişnuit sub formă de lichide, dar pot fi prezentate de asemenea şi sub formă de prafuri sau comprimate, se clasifică în general la poziţia 2106 sau la Cap. 22 .
Conform notei complementare de la Cap. 30, poziţia 30.04 cuprinde preparate pe bază de plante medicinale şi preparatele pe baza următoarelor substanţe active: vitamine, minerale, amino-acizi esenţiali şi acizi graşi, condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul. Aceste preparate se clasifică la poziţia 30.04 dacă etichetarea, ambalarea sau modul de utilizare au înscrise următoarele indicaţii:
a) maladia, afecţiunilor sau simptomele acestora, împotriva cărora produsul este utilizat;
b) concentraţia de substanţe active sau substanţele active pe care le conţin;
c) posologia şi
d) modul de administrare.
De asemenea, poziţia cuprinde preparate homeopatice de uz medical, dacă acestea îndeplinesc condiţiile a), c) şi d), menţionate mai sus.
În cazul preparatelor pe bază de vitamine, minerale, amino-acizi esenţiali şi acizi graşi, nivelul uneia dintre aceste substanţe pe unitatea de consum zilnică recomandată, înscrisă pe etichetă, trebuie să fie mult mai mare decât doza zilnică recomandată pentru menţinerea sănătăţii generale şi a stării de bine.
Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă cu certitudine că cele 3 produse importate de reclamanta-intimată nu au indicaţii referitoare la prevenirea sau tratarea unor boli, fiind în fapt adjuvante şi medicaţie de însoţire. Aceste produse sunt utilizate în timpul tratamentului unor maladii ca medicaţie de însoţire, pentru suplimentarea cu vitamine şi minerale a alimentaţiei deficitare (multisis V - revitaminizare), tratamentul rapid al deficienţelor de vitamine, adjuvant în timpul tratamentului osteoporozei (C. D3), menţinerea bunei sănătăţi a organismului (S.S.). Totodată, în aceste produse conţinutul de vitamine nu depăşeşte dozele zilnice recomandate prin legislaţia comunitară, iar în prospectul produsului S.S. nu sunt menţionate indicaţii terapeutice, astfel încât încadrarea tarifară realizată de Autoritatea Naţională a Vămilor este cea corectă.
Autorizaţia de punere pe piaţă pentru comercializarea produselor importate, eliberată de Agenţia Naţională a Medicamentului, nu constituie un criteriu de clasificare a produselor în Nomenclatura tarifară.
Din această perspectivă, în considerarea prevederilor Legii nr. 98/1996, România are obligaţia de a aplica recomandările Comitetului Sistemului armonizat. Ori, în privinţa deosebirii între medicamente şi suplimente alimentare, în sesiunea 21, acesta a decis că existenţa unui certificat emis de către Autoritatea Naţională de Sănătate pentru autorizarea punerii pe piaţă a unui produs ca medicament nu poate fi acceptat ca un criteriu pentru clasificarea acelui produs la Capitolul 30 al Sistemului armonizat.
Nu constituie un criteriu de clasificare ca medicament a unui produs nici faptul că are în compoziţie una sau mai multe substanţe menţionate în farmacopeea naţională. Comitetul Sistemului armonizat susţine clasificarea produselor de acest tip prin analiza fiecărui caz în parte şi limitează scopul poziţiilor 20.03 şi 30.04 din Sistemul armonizat numai pentru produsele utilizate în medicină care conţin pe unitate de consum o cantitate suficientă de substanţă activă, cu efect de tratare sau profilaxie a unei anumite boli sau maladii, cu excepţia anestezicelor şi a preparatelor nutritive pentru administrarea intravenoasă.
Sub aspectul încadrării tarifare a produselor în discuţie nu prezintă relevanţă nici clasificarea produselor medicamentoase realizată de legislaţia naţională indicată de judecătorul fondului, ca de altfel nici prevederile art. 55 din C. vam. care vizează doar identificarea produselor şi nu încadrarea lor tarifară.
Raţiunile celor două nomenclatoare sunt total diferite, în ceea ce priveşte nomenclatura combinată a mărfurilor interesul reglementării fiind cel de stabilire a taxelor vamale de import.
Constatând, faţă de cele expuse, că judecătorul fondului a recurs, în justificarea soluţiei pronunţate, la texte de lege care nu sunt aplicabile în speţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3), corelat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite ambele recursuri, modificând, în tot, hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Autoritatea Naţională a Vămilor şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 2388 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC F.F. SRL ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4754/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4781/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
