ICCJ. Decizia nr. 4854/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4854/2009
Dosar nr. 677/44/200.
Şedinţa publică din 4 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanţii au solicitat suspendarea Deciziei nr. 83 din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond, asupra acţiunii în contencios administrativ, prin care s-a solicitat anularea deciziei menţionate.
În motivarea cererii s-a susţinut ca fiind îndeplinite cele două cerinţe impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Efectele Decizie nr. 83 din 09 aprilie 2009 se răsfrâng în mod direct asupra indemnizaţiilor cuvenite personalului auxiliar de specialitate care ar înregistra o diminuare a lor.
Prin sentinţa civilă nr. 98 din 30 aprilie 2009 Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea reclamanţilor şi a dispus suspendarea deciziei nr. 83 din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond şi-a însuşit argumentarea şi motivarea din cererea de suspendare, apreciind ca fiind temeinică, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că prin sentinţa civilă nr. 1750 din 24 aprilie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea aplicării Ordinelor M.J. 1163/C din 09 aprilie 2009 prin care se revocă Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 768/C din 04 martie 2009 de acordare a sporurilor începând cu 1 martie 2009 precum şi suspendarea Ordinului nr. 1165/C/2009 privitor la acordarea sporului de risc şi suprasolicitare începând cu 1 martie 2009 pentru cei care deţin hotărârii judecătoreşti prin care li se recunoaşte plata „pentru viitor" sau „în continuare".
Prin urmare, dacă cele două ordine au fost suspendate şi nu-şi produc efectele, este firesc ca toate actele subsecvente emise în temeiul lor să fie suspendate.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Prin Decizia nr. 838/2009 Curtea Constituţională a statuat că în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, cu respectarea principiului fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţia României. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituţionalitate al acestora.
Prin urmare, Decizia nr. 83 din 09 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi a fost emisă în temeiul art. 10 lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti precum şi în baza circularei nr. 10623 din 09 aprilie 2009 a Ministrului de Justiţie.
Astfel, împrejurările în care a fost emisă Decizia nr. 83 din 09 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii acesteia.
Referitor la paguba iminentă, arătăm că nu poate fi vorba despre o diminuare a drepturilor salariate aşa cum susţin reclamanţii în acţiune şi instanţa de fond în motivarea hotărârii judecătoreşti, întrucât salariile reclamanţilor - intimaţi nu au suferit vreo modificare după data de 01 martie 2009.
Astfel, nu se poate afirma că există pericolul producerii unor daune grave în patrimoniul reclamanţilor - intimaţi.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Din lecturarea textului legal anterior arătat rezultă că o primă cerinţă pentru a interveni această măsură excepţională de întrerupere a efectelor unui act administrativ este aceea de a fi în prezenţa unui asemenea act.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din actul normativ mai sus citat, prin noţiunea de act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Pe de altă parte, trebuie amintit faptul că suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.
După cum se cunoaşte, suspendarea actelor juridice reprezintă operaţiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca şi cum actul dispare din circuitul juridic, deşi, formal-juridic, el există.
Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) şi pe prezumţia de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).
De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuşi titlu executoriu.
Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.
Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 554/2004.
Aşa cum am amintit mai sus, o condiţie impusă de legiuitor pentru a se dispune această măsură este aceea a existenţei unui caz bine justificat.
Prin urmare, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
În speţa de faţă, Înalta Curte constată că suntem în prezenţa unui caz bine justificat în raport de următoarele argumente:
În primul rând, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, prin actul administrativ analizat, s-a intervenit în mod retroactiv în plata drepturilor băneşti cuvenite intimaţilor pe luna iunie 2009.
Prin această măsură, Înalta Curte poate aprecia că există indicii în sensul că recurentul a încălcat principiul neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
În altă ordine de idei, o altă aparenţă de nelegalitate o constituie încălcarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora drepturilor salariale ale judecătorilor şi procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de acest act normativ, iar salarizarea judecătorilor şi procurorilor se stabileşte prin lege specială.
Cu alte cuvinte, în raport de acest text normativ, plata salariilor nu poate fi diminuată de nici o autoritate publică, în alte condiţii decât cele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noţiunea de pagubă iminentă se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În concepţia instanţei de control judiciar, şi această condiţie legală este îndeplinită în speţă, fiind vorba de diminuarea unor drepturi salariale; acest prejudiciu material este viitor şi previzibil cu evidenţă, în contextul derulării raporturilor de serviciu dintre magistraţi şi stat.
În ceea ce priveşte invocarea Deciziei nr. 838/2009 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că Decizia a fost pronunţată în soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională şi nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în exercitarea atribuţiei consacrate de art. 329 C. proc. civ.
De altfel, Curtea Constituţională a statuat şi cu alte ocazii că, potrivit competenţelor sale, care sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 146 din Constituţie şi de Legea nr. 47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituţionalitate, supremaţia Constituţiei în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătoreşti sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicată în M.Of., Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2008).
Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii Constituţionale nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autorităţile publice implicate în conflictul juridic de natură constituţională.
În cauza de faţă, nu sunt incidente dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 838/2009, instanţa de fond fiind investită cu soluţionarea unei cereri de suspendare a unui act administrativ.
Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Curtea de Apel Galaţi, împotriva sentinţei civile nr. 98 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4853/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4855/2009. Contencios → |
|---|
