ICCJ. Decizia nr. 4851/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4851/2009
Dosar nr. 317/39/200.
Şedinţa publică din 4 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamanta P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 5276 din 12 februarie 2009, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată şi, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 – 30 septembrie 1944, începând cu data de 1 februarie 2009.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a fost forţată să se refugieze din localitatea Boroaia, judeţul Suceava în localitatea Borzeşti-Săveni, judeţul Botoşani.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale unor martori din care a rezultat că este fiica defuncţilor T.G. şi M., care au fost obligaţi să părăsească localitatea de domiciliu Boroaia şi să se mute în localitatea Borzeşti-Săveni, judeţul Botoşani, în perioada 1 aprilie 1944 – 30 septembrie 1944, ca urmare a evenimentelor istorice ale momentului – avansarea frontului sovietic spre localitatea Boroaia. În anul 1944 reclamanta avea 6 ani fiind născută la 1 ianuarie 1938.
Pentru elucidarea situaţiei de fapt a fost audiat martorul O.D.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 102 din 15 mai 2009 Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 5276 din 12 februarie 2009 şi a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 aprilie 1944 – 30 septembrie 1944, cu începere de la 1 februarie 2009.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispoziţiile prevederilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 189/2000, astfel cum au fost modificate şi completate de Hotărârea nr. 287/2008.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că reclamanta nu a dovedit că refugierea sa şi a familiei sale din localitatea Boroaia, judeţul Suceava în localitatea Borzeşti-Săveni, judeţul Botoşani s-a datorat persecuţiilor etnice.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, iar potrivit art. 2 „prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 287/2008 privind modificarea şi completarea Normelor pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 56 martie 1945 din motive etnice, aprobate prin HG nr. 127/2002 persoanele prevăzute la art. 2 beneficiază de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, indiferent dacă la data strămutării, aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti vremelnic ocupate de către alte state şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate se afla sub administraţie românească ori sub administraţia acelor state.
Intimata-reclamantă şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri şi a celei cu martori.
Aşadar, înscrisurile şi declaraţiile martorilor pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Situaţia creată pentru reclamantă şi familie, s-a datorat evenimentelor istorice ale momentului - avansarea liniei frontului sovietic spre localitatea Boroaia.
Cum în cauză s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamanta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta este îndreptăţită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava, împotriva sentinţei civile nr. 102 din 15 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4849/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4853/2009. Contencios → |
|---|
