ICCJ. Decizia nr. 4870/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4870/2009
Dosar nr. 5189/2/2008
Şedinţa publică de la 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3378 din 4 decembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul C.S. în contradictoriu cu pârâţii Ambasada României la Chişinău prin Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Afacerilor Externe având ca obiect obligarea pârâţilor la programarea într-un termen rezonabil a reclamantului pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române şi la plata de despăgubiri morale în cuantum de 1 RON.
Instanţa a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat al pârâţilor de a programa şi soluţiona cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, întrucât la notificarea din 28 ianuarie 2008 (înregistrată la secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău la 31 ianuarie 2008), s-a comunicat răspuns motivat reclamantului la data de 6 februarie 2008, conform dovezii existente la dosar.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că soluţia primei instanţe este argumentată greşit pe răspunsul comunicat la 6 februarie 2008 de către secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău deoarece priveşte alte persoane şi că fără a explica ce se înţelege prin „termen rezonabil” judecătorul fondului a ignorat lipsa unui răspuns în termenul legal de 30 de zile conform art. 2 pct. g din Legea nr. 554/2004, acceptând, în pofida probatoriului administrat, că în speţă nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii de programare în vederea redobândirii cetăţeniei române.
Examinând cauza prin prisma criticilor mai sus rezumate, cât şi din perspectiva dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate, aceasta fiind legală şi temeinică.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, recurentul-reclamant s-a adresat secţiei consulare din cadrul Ambasadei României la Chişinău cu două scrisori de intenţie în vederea redobândirii cetăţeniei române, respectiv la 28 ianuarie 2008 şi la 4 martie 2008.
În răspunsul comunicat de autoritatea pârâtă reclamantului la data de 15 mai 2008 cu adresa nr. PP sunt punctate împrejurările de ordin obiectiv constând în numărul impresionat de persoane interesate în redobândirea cetăţeniei române, ale căror cereri sunt depuse anterior celor formulate de reclamant.
În mod corect instanţa fondului a considerat că în speţă nu se pune problema unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri privitoare la un drept recunoscut de lege, sau de nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, în accepţiunea pe care legiuitorul însuşi o dă acestor sintagme prin art. 2 lit. i) şi h) din Legea contenciosului administrativ.
Deşi actul existent la dosarul de fond care conţine răspunsul dat unor cereri similare formulate.
Într-adevăr actul existent la dosarul de fond conţine răspunsul dat unor cereri similare formulate de alte persoane, însă actele existente în dosarul cauzei justifică soluţia dată de Curtea de Apel Bucureşti demersului judiciar al reclamantului din 1 septembrie 2008.
Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Întrucât nici legiuitorul naţional şi nici art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu explicitează noţiunea de termen rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se soluţionează cererile de redobândire a cetăţeniei române.
Nu în ultimul rând, în această apreciere este utilă şi raportarea la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că noţiunea de „termen rezonabil” nu este sinonimă celei de „termen scurt”, ci se raportează la toate circumstanţele, împrejurările concrete ale cazului (Cauzele Katte Klistche de la Grange c/ Italia, Hozze c/Olanda, Phillis c/Grecia, Ceteroni c/Italia).
Este de notorietate că secţia consulară a Ambasadei României din Republica Moldova se confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuţie şi că din lipsa unui spaţiu corespunzător este nevoită să le proceseze în ordine cronologică, astfel că în mod obiectiv procedura nu poate fi parcursă în termen scurt.
În speţă, intervalul de timp scurs între data depunerii scrisorilor de intenţie şi data sesizării instanţei de judecată nu poate fi considerat ca având un caracter nerezonabil.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 nefiind vorba de un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri.
Ca urmare, pentru cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.S. împotriva sentinţei nr. 3378 din 4 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4865/2009. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 4877/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
