ICCJ. Decizia nr. 4886/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4886/2009
Dosar nr. 307/39/2009
Şedinţa publică de la 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 mai 2008, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava obligarea la achitarea sumei de 52.000 RON actualizată, reprezentând contravaloarea stimulentelor pentru perioada ianuarie - august 2006.
În motivarea acţiunii se arată că, funcţionează ca director executiv adjunct în cadrul celei de-a doua pârâte, coordonând activitatea de inspecţie fiscală şi că nu a beneficiat de aceste stimulente, de care a beneficiat celălalt director, care a avut aceeaşi activitate.
Prin sentinţa nr. 94 din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul C.B.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că salarizarea funcţionarilor publici se face conform dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 2/2006 care prevăd că „autorităţile publice pot acorda stimulentele funcţionarilor publici, în limitele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare”.
Prin urmare, acordarea stimulentelor este facultativă şi nu o obligaţie a autorităţii publice faţă de angajat.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul C.B., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii şi fără să fie avute în vedere probele administrate.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi vis-a-vis de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă recurată Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul C.B. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa fondului a reţinut că în raport de prevederile legale în materie, acordarea stimulentelor este facultativă şi nu obligatorie pentru autoritatea publică faţă de angajat.
Astfel, salarizarea funcţionarilor publici se face conform O.G. nr. 2/2006 care prevede că instituţiile publice care au dreptul la a constitui un fond de stimulente conform legii pot acorda stimulente funcţionarilor publici în limitele prevederilor legale în vigoare.
Recurentul-reclamant desfăşoară activitate la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava în calitate de director executiv adjunct.
Conform O.G. nr. 92/2003, Ministerul Economiei şi Finanţelor constituie în fiecare lună fonduri pentru acordarea de stimulente personalului propriu, Normele metodologice pentru constituirea şi folosirea acestor fonduri fiind aprobate prin hotărârea nr. 154/1997.
Din textele de lege enumerate, rezultă fără posibilitate de tăgadă, că acordarea acestor stimulente este o facultate a autorităţilor publice şi nu o obligaţie faţă de funcţionarul public, acestea fiind stabilite nominal şi repartizate în funcţie de îndeplinirea unor criterii.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa de fond a analizat corect probatoriile administrate şi în raport de textele legale invocate a pronunţat o hotărâre judecătorească temeinică şi legală.
Aşa fiind, recursul declarat de C.B. se va respinge ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.B. împotriva sentinţei nr. 94 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4877/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4904/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
