ICCJ. Decizia nr. 4877/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4877/2009
Dosar nr. 327/46/2008
Şedinţa publică de la 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea din 21 septembrie 2005, Consiliul Judeţean Caraş-Severin a dispus completarea hotărârii din 25 aprilie 2005, privind aprobarea programelor de transport rutier de persoane prin servicii regulate pentru traseele din Caraş-Severin şi judeţele limitrofe pentru perioada 1 iulie 2005 - 30 iunie 2008, în sensul anexei 1 respectiv cu traseul Bocşa-Reşiţa.
Cu ocazia depunerii electronice a ofertei pe traseul 1 Bocşa - Reşiţa, reclamanta a constatat că sistemul afişa numai trei autovehicule deţinute şi neutilizate, fiind astfel exclusă în mod nelegal de la depunerea ofertei.
Prin întâmpinarea formulată la data de 17 iulie 2007, Autoritatea Rutieră Română a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Prin sentinţa nr. 75/F-C din 3 septembrie 2007 Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităşii Rutiere Române şi a respins acţiunea faţă de aceasta; a admis cererea de suspendare a actului administrativ „Rezultatele finale ale etapei de atribuire electronică - trafic judeţean, şedinţa din 7 mai 2007”; a dispus suspendarea acestuia până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC B.T. SRL Vâlcea; a anulat parţial actul administrativ menţionat şi a obligat pârâta I.G.C.T.I. la reluarea etapei de atribuire electronică a traficului judeţean şi refacerea rezultatelor finale ale acestuia.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Rutiere Române, instanţa a reţinut că pârâta Autoritatea Rutieră Românâ nu deţine atribuţii în ceea ce priveşte stabilirea rezultatelor finale ale atribuirii, acestea revenind exclusiv pârâtei I.G.C.T.I.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea a reţinut că SC B.T. SRL Vâlcea îndeplinea condiţiile cerute de dispoziţiile art. 54 din Ordinul Ministerului Transportului, Construcţiilor şi Turismului nr. 1892/2006, nefiind incidente prevederile pct. b al acestui text.
Asupra cererii de suspendare, Curtea a reţinut că potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea poate fi solicitată, pentru motivele prevăzute de art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat, în cauză fiind întrunite condiţiile cazului bine justificat şi existenţei unei pagube iminente.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta A.S.S.I., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
Se precizează în motivele de recurs, în speţă, suntem în prezenţa unei acţiunii subsidiare în angajarea răspunderii administrativ-patrimoniale a autorităţii publice în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, însă pentru angajarea răspunderii autorităţii publice trebuiesc întrunite cumulativ mai multe condiţii, care în litigiul de faţă nu sunt întrunite, în cauză reclamantul neprezentând nici un element care să formeze convingerea existenţei vreunei pagube şi respectiv a întinderii acestuia. Se precizează în recurs că sancţiunea aplicată nu este rezultatul vreunei ilegalităţi sau culpe în îndeplinirea sarcinilor conferite de lege emitentului. Nedistribuirea traseului 1 Bocşa - Reşiţa este singurul rezultat final pe care Inspectoratul putea să-l publice în urma şedinţei de atribuire din 2 mai 2007, avându-se în vedere datele pe care le deţinea la acel moment sistemul informatic.
Se mai precizează în motivele de recurs că nu există nicio culpă şi niciun fel de legătură între conduita ilicită a Autorităţi Rutiere Române şi conduita Inspectoratului General, care nu-şi putea depăşi atribuţiile prevăzute de lege.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Fără dubiu, instanţa fondului a reţinut corect că sunt întrunite cumulativ condiţiile legale pentru a exista răspunderea patrimonială a autorităţii publice.
Societatea intimată are ca obiect de activitate transportul rutier de persoane, activitate pentru care SC B.T. SRL Vâlcea a făcut investiţii şi care reprezintă singura sursă de venituri.
Imposibilitatea folosirii autovehiculelor în vederea participării la licitaţie, cu certitudine reprezintă pentru societate un prejudiciu, acesta fiind probat cu acte şi expertiza de specialitate care s-a referit cu claritate la întinderea pagubei.
Desigur, cum corect a reţinut Curtea de Apel, autoritatea recurentă a fost în culpă, culpă reţinută şi printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 1868/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Ca urmare a acesteia actul administrativ nelegal a fost anulat parţial, deci paguba suferită de intimată s-a probat în totalitate.
Raportul de expertiză efectuată în cauză, a fost întocmit în baza actelor prezentate şi a legislaţiei în vigoare, faptul că expertul consilier al recurentei a avut o altă opinie nesusţinută pertinent, neputând conduce instanţa la o concluzie contrară.
Expertul având în vedere că maşinile au fost amortizate într-un procent substanţial, concluzionează că acesta corespunde şi gradului de uzură, concluziile lui fiind contestate de recurentă care însă nu a formulat obiecţiuni argumentate, susţinând doar punctul de vedere al consilierului expert.
Corect a fost determinată întinderea prejudiciului pentru perioada 19 mai 2007 - 30 iunie 2008, suma fiind calculată pe două perioade şi în acord cu legislaţia fiscală în vigoare, precizându-se că taxele datorate bugetului de stat se plătesc de intimata-reclamantă după încasarea sumelor care valorează profit.
Referitor la cererea de chemare în garanţie formulată de recurenta-pârâtă, a fost în mod legal respinsă de Curtea de Apel, întrucât susţinerile acesteia (pârâtei) nu au fost dovedite, intimata depunând toate diligenţele pentru a comunica A.S.S.I. eroarea din programul afişat şi solicitând îndreptarea acesteia, conform actelor depuse la dosar - respectiv sesizările reclamantei-intimate aflate la dosarul de fond. Prin urmare nu se putea reţine culpa Autorităţii Rutiere Române, întrucât sesizările intimatei ar fi trebuit mai întâi verificate de recurentă, fapt care nu s-a petrecut.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de A.S.S.I. ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.S.S.I. împotriva sentinţei nr. 154/F-C din 29 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 7.044,29 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC B.T. SRL Râmnicu Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4870/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4886/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
