ICCJ. Decizia nr. 4889/2009. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4889/2009
Dosar nr. 340/46/2009
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 martie 2009 SC M.T. SRL a formulat plângere împotriva deciziei nr. 332 din 5 februarie 2009, emisă de C.N.A., solicitând în principal anularea acesteia, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul schimbării sancţiunii din amendă în avertisment.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că reclamanta a fost sancţionată cu suma de 5.000 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 şi a art. 42 alin. (1) şi (4) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de Reglementare al conţinutului audiovizualului, motivat de faptul că o emisiune a fost difuzată de televiziunea V. în data de 12 februarie 2009 orele 16,30 - 16,54, cu încălcarea prevederilor legale referitoare la protecţia demnităţii umane şi a dreptului la imagine, comentariile făcute în această emisiune având caracter injurios la adresa unor persoane, moderatorul emisiunii neavând nicio intervenţie.
Se mai arată că Decizia a fost dată cu nerespectarea prevederilor legale, în sensul că nu a fost transmisă în prealabil somaţia prevăzută la art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, măsura amenzii putând fi aplicată doar după transmiterea unei asemenea somaţii.
Prin sentinţa 81/F-C din 29 aprilie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis plângerea formulată de reclamanta SC M.T. SRL, a anulat Decizia nr. 332 din 5 martie 2009 a C.N.A. şi a înlăturat obligaţia de plată a amenzii aplicate.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut în esenţă că anterior aplicării amenzii, C.N.A. era obligat să emită o somaţie către furnizorul de media şi abia ulterior să aplice amenda.
Împotriva sentinţei nr. 81/F-C din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul C.N.A.
În motivarea recursului său, întemeiat pe prevederile art. 3041 C. proc. civ., s-a arătat că sentinţa a fost pronunţată numai pe motiv de nelegalitate, nu şi de netemeinicie.
Astfel, instanţa de fond a considerat că se impune anularea deciziei nr. 332/2009 prin care intimata - reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5.000 lei, întrucât anterior nu a fost emisă o somaţie publică de intrare în legalitate.
Instanţa de fond nu a mai analizat Decizia sub aspectul temeiniciei, considerând că motivul inexistentei unei somaţii este suficient pentru anularea acestei decizii pentru motiv de nelegalitate.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de C.N.A. este fondat.
Prin Decizia C.N.A. nr. 332 din 5 martie 2009, intimata - reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5.000 lei, întrucât în data de 12 februarie 2009, postul de televiziune ce aparţine SC M.T. SRL a difuzat o emisiune, în cadrul căreia a intervenit telefonic domnul C.V.T. care şi-a exprimat opinia în legătură cu temele puse în dezbatere.
În acest context domnul C.V.T., referindu-se la îngheţarea salariilor şi pensiilor, a folosit cuvinte injurioase la adresa M.T. doamna E.U., la adresa Primului Ministru E.B., precum şi la adresa Preşedintelui României.
Instanţa de fond a considerat că se impune anularea deciziei nr. 332/2009 prin care intirnata - reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5.000 lei, întrucât anterior aplicării deciziei de sancţionare contestate, nu a fost emisă o somaţie publică de intrare în legalitate.
Or, anterior aplicării acestei sancţiuni, au fost emise deciziile de sancţionare cu somaţii publice din 13 noiembrie 2008 şi 28 noiembrie 2008 pentru încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Raţionamentul expus de recurenta - reclamantă, în sensul că pentru fiecare faptă ar trebui emisă mai întâi o somaţie, reflectă interpretarea trunchiată a prevederilor art. 91 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 504/2002, făcându-se complet abstracţie de conţinutul alin. (3) al aceluiaşi articol care prevede următoarele: „în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie sau încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravenţională de la 2.500 ron la 50.000 ron".
Scopul urmărit de legiuitor este protecţia şi respectarea anumitor valori în domeniul audiovizual, în raport cu o anumită tematică expres reglementată, astfel încât interpretarea tezei a II-a din art. 91 alin. (3) al Legii nr. 504/2002, în sensul că încălcarea repetată ar trebui să se refere la fiecare articol şi alineat din deciziile de reglementare, ar fi excesivă şi disproporţionată faţă de interesul public pe care C.N.A. este chemat să îl ocrotească.
În concluzie, aplicarea art. 91 alin. (2) din Legea audiovizualului se referă la protecţia în raport de conţinutul programelor audiovizuale, iar dacă în cauză se face dovada că radiodifuzorul a mai fost sancţionat anterior pentru nerespectarea prevederilor privind o anumită tematică (referitoare la informarea corectă, protecţia copilului, publicitate, demnitate umană etc.) cerinţa prevăzută de lege este realizată de C.N.A.
O altă interpretare ar nega scopul somaţiei care are tocmai rolul de a atenţiona pe radiodifuzor, cu privire la încălcarea legii şi să-1 convingă să aibă o conduită potrivită cu exigenţele legii.
În altă ordine de idei, instanţa de fond nu a negat încălcarea art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului, ci a reţinut că deciziile de sancţionare cu somaţie publică „au fost emise pentru alte fapte decât cea pentru care s-a aplicat sancţiunea amenzii".
Norma invocată cuprinde mai multe dispoziţii cu privire la asigurarea pluralismului politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului, dar în integralitatea sa această normă se referă la asigurarea informării corecte a publicului.
Dacă s-ar lua în considerare raţionamentul instanţei de fond, ar însemna ca C.N.A. să sancţioneze un radiodifuzor pentru încălcarea unor anumite reguli cuprinse într-un articol sau alineat dintr-o normă juridică, fără a ţine cont de tematică în integralitatea ei.
Or, la edictarea acestei norme, legiuitorul nu a avut în vedere această situaţie.
Având în vedere toate aceste împrejurări, Înalta Curte constată că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, pentru că instanţa de fond şi-a însuşit parţial raţionamentul reclamantei, considerând greşit că pentru fapta prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2004 şi de art. 42 alin. (1) şi a (4) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, sancţiunea este nelegală, pentru că nu a fost emisă o somaţie cu termene şi condiţii de intrare în legalitate, în timp ce pentru fapta prevăzută de art. 3 alin. (1), Decizia prin care a fost aplicată anterior o sancţiune reprezintă „mai mult decât o somaţie".
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului, va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.A. împotriva sentinţei nr. 81/F-C din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC M.T. SRL Băile Olăneşti ca neîntemeiată.
Obligă intimata la plata sumei de 77,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4866/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4104/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
