ICCJ. Decizia nr. 4599/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4599/2009
Dosar nr. 30466/3/2008
Şedinţa publică din 23 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti reclamantul D.C. a chemat în judecată A.N.R.S.C.U.P. solicitând obligarea pârâtei la efectuarea unui control legal asupra modului în care SC C. SRL din Craiova, autorizată de pârâtă, montează şi exploatează repartitoare.
În motivarea acţiunii sale, expusă foarte amplu în 88 de pagini, reclamantul a arătat, în esenţă, că a solicitat pârâtei în repetate rânduri să verifice modalitatea în care SC C. SRL montează şi exploatează repartitoare electronice de costuri.
Această societate comercială a montat în apartamentul locuit de reclamant patru echipamente (constând fiecare într-un repartitor şi robinet termostatic) pe care le exploatează în baza unui contract de prestări servicii nesemnat şi necunoscut de reclamant, impunând abuziv plata unor sume de bani. Din culpa prestatorului de servicii, de mai mulţi ani, apartamentul este neîncălzit ceea ce l-a determinat pe reclamant să adreseze mai multe petiţii autorităţilor publice responsabile, inclusiv pârâtei A.N.R.S.C.U.P.
Toate aceste petiţii, mai afirmă reclamantul, au rămas fără finalitate, pârâta trimiţându-i răspunsuri pur formale, iar ultimele reclamaţii fiind nelegal clasate în baza art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Prin sentinţa nr. 2735 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţa constatând că sunt incidente în cauză, dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora competenţa materială este determinată de faptul că A.N.R.S.C.U.P. este o instituţie organizată la nivel naţional.
Prin sentinţa nr. 1407 din 1 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost precizat în faţa acestei Curţi la termenul din 18 februarie 2009, îl reprezintă obligarea pârâtei să efectueze un control asupra activităţii desfăşurate de SC C. SRL în calitate de furnizor prestator privind livrarea şi montarea unor corpuri de încălzire, repartitoare şi robinete termostatice, iar această cerere nu poate fi încadrată în materia contenciosului administrativ.
Instanţa a precizat că litigiul nu priveşte un raport juridic legat de un contract administrativ, ci reprezintă o modalitate de executare a unui control de prestări servicii, de taxare a serviciilor prestate, iar competenţa de soluţionare a acestor litigii aparţine, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006, instanţei de la sediul/domiciliul utilizatorului.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul D.C., susţinând că instanţa a interpretat greşit obiectul pricinii cu care a fost învestită, în raport de care, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. competenţa îi aparţinea.
Într-un motiv distinct recurentul a arătat că excepţia necompetenţei materiale a fost invocată tardiv de intimata - pârâtă, în condiţiile în care întâmpinarea a fost depusă cu depăşirea termenului de 5 zile la care se referă art. 1141 alin. (2) C. proc. civ.
Recurentul nu a realizat încadrarea în drept a criticilor formulate, dar, din modul cum au fost expuse rezultă ă vizează motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Recursul este fondat în partea care priveşte greşita interpretare şi calificare a obiectului cererii de chemare în judecată.
După cum s-a arătat, recurentul - reclamant a supus examenului instanţei de contencios administrativ pretinsul refuz al intimatei - pârâte de a-i soluţiona petiţiile referitoare Ia modul în care îşi desfăşoară activitatea SC C. SRL, în calitate de furnizor prestator. În concret, intimata - pârâtă A.N.R.S.C.U.P., în baza prerogativelor ce îi sunt conferite prin dispoziţiile art. 13, art. 14 şi art. 20 din Legea nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice, a soluţionat mai multe petiţii formulate de recurent, ultima înregistrată la14 august 2007.
După acest moment, toate reclamaţiile având obiect similar au fost clasate, autoritatea publică apreciind că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Prin urmare, competentă să se pronunţe asupra modului în care au fost rezolvate petiţiile recurentului este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, în baza dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ raportate la rangul autorităţii publice căreia i se impută nesoluţionarea corespunzătoare a petiţiilor, care, indiscutabil, este o autoritate de reglementare centrală.
În fine, motivul de recurs referitor la invocarea tardivă a excepţiei de necompetenţă este vădit nefondat, câtă vreme potrivit art. 159 pct. 2 C. proc. civ., în cauză necompetenţă este de ordine publică şi, prin aceasta, potrivit art. 162 C. proc. civ., ar fi putut fi invocată chiar direct în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se va admite recursul şi se va casa hotărârea atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.C. împotriva sentinţei nr. 1407 din 1 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4472/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4776/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
