ICCJ. Decizia nr. 5069/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5069/2009
Dosar nr.293/36/2009
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa Civilă nr. 151/CA din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta N.D. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa. Instanţa a anulat Hotărârea nr. 31585 din 18 februarie 2009, recunoscând reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, dispunând totodată emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, potrivit probatoriului administrat, reclamanta s-a născut în localitatea C., judeţul Constanta, tatăl reclamantei fiind strămutat din Cadrilater - Bulgaria, sat S., comuna S., Judeţul Caliacra, în baza Tratatului de la Craiova.
A apreciat prima instanţă că din interpretarea prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi ale art. 2 din Norma pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată prin HG nr. 127/2002, rezultă că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 şi copiii născuţi în perioada prevăzută de lege, respectiv 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945, întrucât persecuţiile au fost resimţite nu numai de persoanele strămutate ci şi de copiii acestor persoane, născuţi în perioada de refugiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, opinând că reclamanta nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuţii etnic, neavând de altfel cum să sufere astfel de persecuţii fiind născută după trei ani şi 8 luni de la data strămutării.
Opinează recurenta că, pe de o parte, reclamanta nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între România şi Bulgaria, pentru a se susţine că a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul într-o altă localitate, iar, pe de altă parte, că între România şi Bulgaria nu a avut loc un schimb de populaţie în anul 1944, anul naşterii reclamantei, pentru ca reclamanta să susţină că ar fi fost strămutată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înţelege atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele persecuţiei.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi care au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie.
Se constată că probatoriul administrat, în speţă înscrisurile aflate la filele 5-11 din dosarul de fond, atestă cu caracter unitar împrejurarea că intimata-reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva Sentinţei Civile nr. 151/CA din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5067/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5209/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
