ICCJ. Decizia nr. 5292/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5292/2009
Dosar nr. 7989/2/2008
Şedinţa publică de la 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând să se constate refuzul nejustificat al acestuia de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei, să fie obligat să soluţioneze cererea sa de îndată şi la plata daune morale în valoare de 1 RON.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, a formulat cerere pentru redobândirea cetăţeniei române încă din anul 2003, nr. 7658/2003, că deşi a efectuat demersuri suplimentare, nu i-a fost soluţionată cererea creându-i astfel şi un stres continuu şi o afectare a demnităţii sale.
A întemeiat cererea pe prevederile art. 9 şi 10 din Convenţia Europeană a Consiliului Europei privind cetăţenia, art. 5 şi 20 din Constituţie, art. 101 din Legea nr. 21/1991, art. 1, 2, 7 şi 8 din Legea nr. 554/2004.
A depus înscrisuri, în susţinerea cererii, precum şi practică judiciară în materie.
Pârâtul Ministerul Justiţiei nu a formulat întâmpinare sau concluzii în cauză.
Prin sentinţa nr. 538 din 11 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal, admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti; a obligat pârâtul să procedeze la analizarea/avizarea cererii reclamantului în termen de cel mult 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele morale; a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând timbru judiciar, taxa de timbru şi onorariu de avocat, redus în mod corespunzător.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că reclamantul s-a adresat cu cerere, Comisiei pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei române solicitând redobândirea cetăţeniei române, iar la data de 21 ianuarie 2008 s-a adresat din nou Comisiei prin care solicitat să i se soluţioneze cererea de redobândire a cetăţeniei romane.
Chiar dacă legea nu stabileşte un termen înlăuntrul căruia Comisia să procedeze la soluţionarea cererilor de dobândire sau redobândire a cetăţeniei romane, din analiza de ansamblu a dispoziţiilor cap. 3 din Legea nr. 21/1991 fiind evident ca legiuitorul a avut in vedere o procedură de soluţionare a cererilor cu o durata rezonabilă, in condiţiile in care, potrivit art. 13 alin. ultim examinarea cererii de către comisie se poate face numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării acesteia, fiind stabilit un termen pe zile după care comisia poate proceda la soluţionarea cererii.
S-a motivat că procedura acordării sau redobândirii cetăţeniei romane presupune o procedură care se întinde pe o anumita perioada de timp şi de asemenea, nu poate fi ignorat faptul ca Biroul de cetăţenie are in evidente un număr mare de cereri, insa cererile de acordare a cetăţeniei au fost formulate in 2003, iar Comisia nu a luat în lucru acest dosar nici până la data de 10 decembrie 2008, data formulării acţiunii.
În speţă, durata de circa 6 ani de la depunerea dosarului nu poate constitui in nici un caz un termen rezonabil în sensul Convenţiei, iar din punct de vedere al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborată cu Legea nr. 21/1991, prin nesoluţionarea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil, acesta a fost vătămat in drepturile sale privind redobândirea cetăţeniei.
Referitor la capătul de cerere privind daunele morale, Curtea l-a apreciat ca fiind neîntemeiat, având în vedere, pe de o parte, faptul ca prin admiterea cererii şi obligarea autorităţii să procedeze la soluţionarea cererii se realizează astfel şi o reparaţie morală reclamantului, valoarea prejudiciului indicat de reclamant, de 1 leu, reflectând de fapt că aceasta este natura prejudiciului invocat de către acesta.
În baza art. 274-276 C. civ. prima instanţă l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 100 RON cheltuieli de judecată.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti , susţinând că cererea reclamantului a fost soluţionată de la data de 5 decembrie 2008 şi că prin respingerea cererii de amânare a fost în imposibilitate de a face dovada respectivă.
S-a depus adresa nr. 1536/2009, adresa nr. 14399/2009.
Analizând motivele de recurs, actele cauzei şi legislaţia aplicabilă, Înalta Curte reţine următoarele:
Reclamantul a înregistrat acţiunea la Curtea de Apel Bucureşti la data de 10 decembrie 2008, primul termen de judecată fiind stabilit la 11 februarie 2009.
La data de 10 februarie 2009 s-a solicitat de către pârât, pentru termenul din 11 februarie 2009, acordarea unui nou termen pentru a se pregăti apărarea.
La termenul din 11 februarie 2009, Curtea de Apel a respins cererea pârâtului, apreciind că nu este temeinic justificată şi a acordat cuvântul pe fond părţii prezente.
Această modalitate de soluţionare a cauzei, deşi se încadrează în prevederile art. 156 C. proc. civ. a fost de natură a crea imposibilitatea prezentării de către pârât a dovezilor privind soluţionarea cererii reclamantului până la prima zi de înfăţişare.
Solicitarea termenului de către pârât nu a avut caracterul unui abuz de drept, fiind primul termen de judecată.
Dacă instanţa ar fi acordat termenul solicitat sau ar fi amânat pronunţarea, pârâtul era în situaţia de a dovedi soluţionarea cererii reclamantului.
Din actele depuse în recurs, respectiv adresa nr. 2536/2009 rezultă că cererea reclamantului privind redobândirea cetăţeniei române a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în şedinţa din data de 5 decembrie 2008.
În raport de avizarea pozitivă a cererii, acţiunea a rămas fără obiect, la data pronunţării sentinţei de către Curtea de Apel Bucureşti cererea fiind soluţionată, astfel încât pretenţia reclamantului era recunoscută.
Faţă de recunoaşterea pretenţiilor reclamantului până la prima zi de înfăţişare, urmează că nu sunt datorate nici cheltuieli de judecată.
Având în vedere că cererea reclamantului a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie, la data de 5 decembrie 2008, recursul se va admite, se va modifica sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul B.G. ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 538 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul B.G. ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5291/2009. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 5299/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
