ICCJ. Decizia nr. 5300/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5300/2009
Dosar nr. 455/33/2009
Şedinţa publică de la 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, la data de 18 aprilie 2009, reclamantul S.A. a chemat în judecată C.J.P. Sălaj solicitând anularea hotărârii din 12 decembrie 2008 cu consecinţa recunoaşterii în favoarea reclamantului a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât împreună cu familia sa a fost nevoit să se refugieze din cauza persecuţiilor etnice în perioada 01 ianuarie 1941 – martie 1945 din localitatea M. judeţul Sălaj în localitatea A. judeţul A..
Prin întâmpinare C.J.P. Sălaj a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică arătând că reclamantul nu a prezentat în susţinerea cererii sale nici o dovadă oficială cu acte iar declaraţiile martorilor sunt sumare şi nu au format convingerea comisiei.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 234 din 25 mai 2009 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.A.
A dispus anularea hotărârii din 12 decembrie 2008 şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 01 ianuarie 1945-06 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare începând cu data de 1 octombrie 2008.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut în esenţă că declaraţiile martorilor B.S. şi N.P. cărora li s-a recunoscut personal calitatea de refugiat au confirmat refugiul reclamantului împreună cu familia acestuia în localitatea A. unde s-au refugiat de teama persecuţiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu M. judeţul Sălaj arătând că au cunoscut personal aceste fapte.
Mai mult a mai reţinut prima instanţă C.J.P. Sălaj a recunoscut fratelui reclamantului calitatea de refugiat din motive de persecuţie etnică, or aplicarea unui tratament discriminatoriu reclamantului ar fi inechitabilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P. Sălaj criticând-o ca nelegală şi netemeinicie.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Recurenta a susţinut în esenţă că în aplicarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/1999 cu raportare la art. 1119 alin. (1) C. civ., comisia a considerat necesar ca pentru dovedirea calităţii de refugiat a reclamantului să se prezinte şi alte documente pe baza cărora să se dovedească forma de persecuţie, având în vedere că au fost depistate cazuri de declaraţii false pe teritoriul judeţului.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii, aflându-se în una din cele şase situaţii expres prevăzute de lege: a fost deportat, a fost strămutat.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege orice persoană care a fost mutată sau a ost nevoită să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse şi persoanele refugiate.
Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 2 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate la cerere de către organele competente iar în cazul în care aceasta nu este posibil prin orice mijloc d probă prevăzut de lege.
În cauza de faţă din declaraţiile martorilor B.S. şi N.P., declaraţii date în formă autentică, rezultă că în cursul lunii septembrie a anului 1940 familia reclamantului s-a refugiat din motive de persecuţie etnică din localitatea M. judeţul Sălaj în localitatea A. judeţul A.
Aceşti martori au susţinut că au fost martori ai evenimentelor declarate.
În aceste condiţii şi faţă de dispoziţiile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 care prevăd posibilitatea dovedirii refugiului şi a persecuţiei etnice şi cu alte mijloace de probă (în speţă martori) se constată că reclamantul a administrat suficiente probe permise de lege pentru a-i fi recunoscută calitatea de refugiat şi a i se acorda drepturile prevăzute de lege.
Autoritatea, prin refuzul său de a lua în considerare declaraţiile autentice ale martorilor doar pentru motivul că la nivelul judeţului ar fi fost depistate cazuri de declaraţii false, fără ca cele două înscrisuri depuse la dosar să fi fost declarate false de organele abilitate, a comis un abuz de putere iar reclamantul a fost vătămat în dreptul său recunoscut de lege.
Recurenta mai invocă în motivele de recurs formulate dispoziţiile art. 1191 alin. (1) C. civ. şi concluzionează că în baza acestor dispoziţii probarea calităţii de refugiat nu poate fi făcută decât prin act autentic sau prin înscris sub semnătură privată având în vedere că drepturile băneşti pe care urmează a le primi reclamantul depăşesc suma limită stabilită de acest text, respectiv de 250 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 1191 alin. (1) C. civ.:„dovada actelor civile al căror obiect are o valoare ce depăşeşte 250 RON, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.
În cazul de faţă însă calitatea de refugiat nu reprezintă un act juridic ci un fapt juridic care poate fi dovedit prin orice mijloc de probă aşa cum prevăd de altfel şi dispoziţiile art. 61 din O.G. nr. 105/1999.
Aşa fiind se constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 234 din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5299/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5303/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
