ICCJ. Decizia nr. 5480/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5480/2009
Dosar nr. 546/33/2009
Şedinţa publică din 2 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acţiunea înregistrată, la data de 24 martie 2009, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.F. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 5475/2008 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, emisă de C.J.P. Sălaj, solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii menţionate şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că familia sa, în cursul lunii noiembrie a anului 1940, s-a refugiat din Localitatea Hălsmad, Judeţul Sălaj în Localitatea Beiuş, Judeţul Bihor, reîntoarcerea având loc în cursul lunii mai 1945.
Prin sentinţa nr. 286 din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.F., a anulat hotărârea nr. 5475 din 12 decembrie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pe perioada 15 iunie 1942 - 06 martie 1945, începând cu 01 septembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost nevoită să îndure alături de părinţii săi, după naşterea sa, privaţiunile strămutării dintr-o regiune în alta, respectiv din Localitatea Hălsmad, Judeţul Sălaj în Localitatea Beiuş, Judeţul Bihor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Sălaj, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale.
S-a mai arătat că la dosarul cauzei nu există documente sau declaraţii de martori din care să rezulte perioada în care au fost strămutaţi părinţii intimatei-reclamante, precum şi faptul că aceasta a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada susmenţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este de necontestat şi rezultă din dovezile administrate (declaraţiile martorilor L.A. şi M.G.) că în cursul lunii noiembrie a anului 1940 familia reclamantei s-a refugiat din Localitatea Hălsmad, Judeţul Sălaj în Localitatea Beiuş, Judeţul Bihor.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, respingerea cererii formulată de reclamata M.F., în temeiul prevederilor art. l lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe motivul că aceasta s-a născut după strămutarea părinţilor săi este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în această materie, efectele strămutării şi ale persecuţiei etnice suferite de părinţi se răsfrâng şi asupra copiilor acestora născuţi în perioada cât legea produce efecte.
Astfel, deşi intimata s-a născut după momentul strămutării părinţilor săi, a împărtăşit situaţia acestora, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Sălaj împotriva sentinţei nr. 286 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5479/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 5481/2009. Contencios → |
|---|
