ICCJ. Decizia nr. 5483/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5483/2009
Dosar nr. 392/36/2009
Şedinţa publică din 2 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul T.S. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Constanta anularea hotărârii nr. 31620 din 3 martie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice şi acordarea drepturilor aferente conform legii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este fiul lui T.S. şi A. persoane care au suferit persecuţii etnice ca urmare a strămutării efectuate din cauza schimbului de populaţie ce a avut loc în anul 1940, în baza Tratatului de la Craiova dintre România şi Bulgaria.
A mai arătat reclamantul că deşi s-a născut după anul 1940, respectiv la 10 februarie 1943, în Localitatea Constanţa, Jud. Constanţa, legea nu condiţionează ca naşterea să se fi produs în momentul strămutării, astfel că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală.
Prin sentinţa nr. 169 din 13 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului T.S., a dispus anularea hotărârii nr. 31620 din 3 martie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 şi a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, în baza probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile OG nr. 105/1999 aprobată şi completată prin Legea nr. 189/2000, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viată ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză. Se susţine, în esenţă, că instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile art. l din OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, care prevăd expres şi limitativ persecuţiile etnice ce fac obiectul acestei legi. Se mai susţine că reclamantul nu numai că nu era născut, data naşterii sale fiind 10 februarie 1943, dar nici măcar nu era conceput, drepturile copilului fiind recunoscute de la data concepţiei.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este de necontestat că reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, acesta împărtăşind situaţia lor suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanţa împotriva sentinţei nr. 169 din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5482/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5485/2009. Contencios → |
|---|
