ICCJ. Decizia nr. 5481/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5481/2009
Dosar nr. 593/2009
Şedinţa publică din 2 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţiacomercială şide contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.A. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Cluj anularea hotărârii nr. 24132 din 13 februarie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii 189/2000, recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice şi acordarea drepturilor aferente conform legii.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că din cauza conflictelor de frontieră din vara anului 1940, satul Popeşti a fost ocupat de Statul Ungar ca urmare a Dictatului de la Viena, astfel că a fost nevoită ca împreună cu familia sa să se refugieze în Localitatea Turda, Jud. Cluj.
Prin sentinţa nr. 237 din 26 mai 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei M.A., a dispus anularea hotărârii nr. 24132 din 13 februarie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii 189/2000 şi a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 01 octombrie 1940 - 06 martie 1944, începând cu data de 01 martie 2009.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea nr. 24132 din 13 februarie 2009, pârâta C.J.P. Cluj a respins cererea reclamantei, întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 105/1999 aprobată şi completată prin Legea 189/2000, cu motivarea că „există date contradictorii în dovedirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000".
În baza probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Maramureş, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză. Se susţine, în esenţă, că instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile art. l din OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, care prevăd expres şi limitativ persecuţiile etnice ce fac obiectul acestei legi. Se mai susţine că o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi considerată strămutată în aceeaşi localitate.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate (declaraţiile autentificate ale martorilor L.N. şi M.M.) că reclamanta s-a născut la data de 13 iunie 1938 în Satul Popeşti, Jud. Cluj, iar din luna septembrie 1940 până în luna martie 1945 a fost nevoită să se refugieze împreună cu părinţii săi în Loc. Turda, Jud. Cluj ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Fiind născută în perioada refugiului părinţilor săi, intimata-reclamantă a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTTVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinţei nr. 237 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5480/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5482/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
