ICCJ. Decizia nr. 5516/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5516/2009
Dosar nr. 511/44/2008
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 01 noiembrie 2006, pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta SC A. SA Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galaţi, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 719.848 RON, reprezentând TVA.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că actul administrativ fiscal prin care i-a fost stabilită în sarcină obligaţia achitării sumei de 719.848 RON, cu titlu de TVA, a fost anulat în mod irevocabil de către instanţa de judecată, astfel încât pârâta s-a îmbogăţit nejustificat cu suma menţionată, pe care societatea a achitat-o, dar pe care s-a stabilit că nu o datora.
Prin sentinţa civilă nr. 2404 din 04 decembrie 2006, Tribunalul Galaţi şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 33 din 26 martie 2007, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să-i restituie suma de 719.848 RON, reprezentând TVA încasat şi nedatorat.
Recursul declarat împotriva acestei din urmă sentinţe, de către pârâta D.G.F.P. Galaţi, a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2008, hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Rejudecând în fond pricina după casare, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa („decizia”) nr. 123 din 28 octombrie 2008, a respins, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamantă şi a respins, ca nefondată, acţiunea.
Cu privire la necompetenţa materială, instanţa a apreciat că excepţia este neîntemeiată, deoarece, deşi acţiunea a fost formulată în baza art. 1 din O.G. nr. 5/2001, privind somaţia de plată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia de casare, a stabilit şi cadrul procesual referitor la competenţa materială.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond după casare a reţinut că soluţia se impune, având în vedere că, deşi prin hotărâri succesive, reclamantei i-a fost recunoscut dreptul la restituirea sumei în litigiu, încasată necuvenit, această obligaţie s-a stins prin compensare, aşa cum rezultă din nota din 25 august 2005.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC A. SA Galaţi, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii. Se apreciază că instanţa fondului a respins eronat excepţia privind necompetenţa materială şi a considerat că acţiunea este neîntemeiată, înţelegând greşit nota privind compensarea obligaţiilor fiscale.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Referitor la motivul de recurs prin care se apreciază că nu s-a avut în vedere competenţa materială, şi eronat a fost respinsă excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face precizarea că prin decizia nr. 386/2006 a instanţei supreme, a fost stabilită competenţa în sensul că s-a admis recursul declarat de D.G.F.P. Galaţi împotriva hotărârii judecătoreşti nr. 33/2007, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre competentă soluţionare aceleiaşi instanţei – Curtea de Apel Galaţi.
Prin urmare, în acest recurs este de prisos să se mai examineze o problemă de drept tranşată irevocabil de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe fondul recursului, prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată acţiunea, cu motivarea că prin hotărâri judecătoreşti succesive reclamantei-recurente i s-a recunoscut dreptul de a i se restitui suma de 719.848,717 RON, doar că prin nota de compensare, obligaţia s-a stins prin compensare.
Conform art. 116 C. proc. fisc., rezultă că prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor cu creanţele debitorului, reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, dacă legea nu prevede altfel. La alin. (4) al aceluiaşi text de lege se prevede cu claritate că organul fiscal poate efectua compensarea şi din oficiu ori de câte ori constată existenţa unor creanţe reciproce.
Faţă de toate aceste considerente şi de dispoziţiile legale mai sus invocate, în raport de hotărârile judecătoreşti succesive deţinute de recurentă şi recunoscute cu certitudine de organul fiscal care a procedat conform legii stingând obligaţia de plată prin compensare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa recurată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de SC A. SA Galaţi, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Galaţi împotriva „deciziei” nr. 123 din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5450/2009. Contencios. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 5517/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
