ICCJ. Decizia nr. 5517/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5517/2009
Dosar nr. 789/45/2008
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 septembrie 2008, reclamanta M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea parţială a ordinelor nr. 7603 din 15 august 2007 şi nr. 4906 din 29 aprilie 2008, a adresei din 28 august 2008 a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, precum şi încadrarea sa pe funcţia deţinută anterior.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin ordinul nr. 7603 din 15 august 2007 al vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a fost numită şef Birou Supraveghere Accize şi, până la data de 15 august 2007 (data emiterii primului ordin contestat în cauză) şi-a desfăşurat activitatea ca şef adjunct Birou Vamal Iaşi, funcţie echivalentă cu funcţia publică de conducere de şef serviciu.
Urmare reorganizării prin H.G. nr. 532 din 30 mai 2007, personalul din cadrul Biroului Vamal Iaşi a fost transferat la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, iar în noua structură organizatorică funcţia de şef serviciu-şef adjunct birou vamal nu s-a mai regăsit, reclamanta fiind numită şef Birou Supraveghere Accize.
A susţinut reclamanta că nu i s-a prezentat lista posturilor vacante corespunzătoare funcţiei sale şi, cu toate că erau îndeplinite condiţiile creării unui serviciu cu 15 funcţionari publici în subordine şi s-a creat chiar Serviciul Inspecţie Fiscală şi Control Ulterior, reclamanta nu a fost încadrată pe postul de şef serviciu, ci pe postul de şef birou, comunicându-i-se, prin adresa contestată, că funcţia de şef serviciu poate fi ocupată fie prin promovare, fie prin concurs. În opinia sa, această susţinere este, însă, nelegală, întrucât ea are deja un drept câştigat şi, deoarece nu a fost eliberată din funcţia de şef serviciu, nu poate fi numită într-o funcţie inferioară fără acordul său.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 226/CA din 22 decembrie 2008, a respins acţiunea.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât în noua structură, urmare reorganizării, nu există postul pretins de reclamantă, acesteia oferindu-i-se postul corespondent ocupat de ea anterior.
S-a constatat că, la data la care au survenit modificările organizatorice respective, reclamanta nu a contestat ordinele la care fac referire, s-a conformat măsurilor luate, semnând fişa postului şi solicitând sporurile aferente.
S-a apreciat că ocuparea unui post în noua ierarhie nu se putea face decât prin concurs, potrivit prevederilor art. 56 din Legea nr. 188/1999, iar nu printr-o reîncadrare în funcţia deţinută anterior.
Cum, nici redistribuirea într-o funcţie publică de conducere nu se putea face decât prin promovare sau concurs, conform dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 188/1999 şi cum promovarea temporară a reclamantei pe o perioadă de 6 luni nu justifică solicitarea de redistribuire, prima instanţă a considerat că actele contestate sunt temeinice şi legale.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamata M.D.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în motivarea ei punctându-se că instanţa:
- nu s-a pronunţat asupra cererii de anulare a adresei din 28 august 2008 emisă de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, apreciind în mod greşit că aceasta nu este un act administrativ;
- nu a analizat nulitatea absolută a unor documente emise de către Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, invocată de reclamantă;
- a concluzionat greşit şi cu ignorarea art. 104 din Legea nr. 188/2999 că reclamanta şi-a însuşit situaţia de a i se lua, unilateral, un drept deja câştigat, prin semnarea fişei postului şi solicitarea sporurilor de care beneficiau toţi lucrătorii vamali;
- a interpretat greşit şi în dezacord cu prevederile Legii nr. 188/1999 amintite în considerentele sentinţei atunci când subliniază că împrejurarea că ordinul nr. 5744 din 14 iulie 2008 reclamanta a fost „promovată temporar” pe o perioadă de 6 luni în funcţia de şef serviciu la Serviciul Inspecţiei Fiscale şi Control Ulterior din cadrul aceleiaşi Direcţii Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale şi că acesta nu ar conduce la ideea similitudinii de atribuţii sau a proporţiei mai mare de 50% dintre cele două funcţii şi care nu justifica solicitarea de redistribuire;
- a reţinut greşit că ocuparea unui post în noua structură aprobată nu se poate face decât prin concurs şi nu prin reîncadrare, deşi sunt clare prevederile ordinelor nr. 879/2007 şi nr. 695/2008, iar trecerea reclamantei pe un post interior, fără acordul său, i-a adus acesteia prejudicii şi cu privire la drepturile salariale care diferă de la o funcţie la alta.
Prin întâmpinare, autoritatea intimată a arătat că susţinerile recurentei nu sunt relevante, concluziile instanţei de fond fiind bazate pe legislaţia incidentă dar şi pe situaţia reală existentă în structura organizatorică a Direcţiei Judeţeane pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi (fostul Birou Vamal Iaşi).
Examinând cauza prin prisma criticilor recurentei expuse rezumativ mai înainte şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. îl va respinge ca atare, după cum se va arăta în continuare:
Aşa cum se poate bine observa din înseşi considerentele sentinţei recurate, prima instanţă a reţinut corect atât situaţia de fapt, cât şi cea de drept.
Obiectul acţiunii formulate de reclamantă a vizat anularea parţială a ordinelor nr. 7603 din 15 august 2008 şi nr. 4806 din 29 aprilie 2008 emise de Autoritatea Naţională a Vămilor, a adresei din 28 august 2008 a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi reîncadrarea pe funcţia deţinută anterior emiterii actelor arătate.
În privinţa adresei emisă de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în mod just s-a constatat că aceasta nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, nefiind producătoare de efecte juridice, fiindcă prin această adresă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici răspunde unor precizări solicitate de către reclamantă cu privire la reorganizare.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la nepronunţarea instanţei asupra nulităţii absolute a unor documente emise de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi Autoritatea Naţională a Vămilor, atâta vreme cât recurenta nu le indică şi nici nu-şi motivează susţinerea.
În privinţa celorlalte critici care se referă la fondul cauzei mai exact a nelegalităţii ordinelor contestate şi a obligaţiei reîncadrării recurentei-reclamante în funcţia deţinută anterior, instanţa de control judiciar le apreciază şi pe acestea ca nefondate.
Probatoriul administrat demonstrează, pe de o parte, că ambele ordine au fost emise în baza H.G. nr. 532/2007 privind organizarea şi funcţionare Autorităţii Naţionale a Vămilor, iar pe de altă parte că „soluţia reîncadrării” în funcţia deţinută anterior de către reclamantă nu este legală şi deci nu este posibilă.
Până la data de 15 august 2008 recurenta a ocupat funcţia de şef adjunct la Biroul Vamal Iaşi, iar în prezent funcţia de şef birou în cadrul Direcţiei Judeţeane pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi.
La momentul aprobării structurii organizatorice prin ordinul nr. 879 din 29 iunie 2007 reclamanta s-a conformat, a semnat fişa postului şi a solicitat sporurile aferente postului, aspect care nu poate fi considerat irelevant aşa cum a se susţine prin cererea de recurs.
Ocuparea unui post în noua structură organizatorică a Direcţiei Regionale, după aprobarea structurii organizatorice a Direcţiilor Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, (subordonate Direcţiei Regionale), nu se putea face, aşa cum reţine şi instanţa de fond, decât prin concurs în condiţiile impuse de art. 56 din Legea nr. 188/1999 şi nicidecum printr-o reîncadrare.
Sunt juste atât interpretarea cât şi aplicarea art. 100 şi art. 104 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată, privind analiza comparativă a atribuţiilor funcţiilor publice reorganizate pentru numirea în noile funcţii publice şi privind redistribuirea într-o funcţie publică de conducere.
În acest context, în urma stabilirii noii structuri publice a aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor şi Direcţiilor Judeţene prin ordinul nr. 4906/2008, funcţia publică de conducere vacantă aferentă Serviciului Inspecţiei Fiscale şi Control Ulterior putea fi ocupată numai prin promovare sau concurs conform textelor legale mai înainte menţionate.
Promovarea temporară pe o perioadă de 6 luni dispusă prin ordinul nr. 5744 din 14 iulie 2008 nu conduce la ideea similitudinii de atribuţii sau a proporţiei mai mare de 50% dintre cele două funcţii în discuţie şi nu justifică nici solicitarea de redistribuire, aşa cum corect a subliniat şi judecătorul fondului.
Prin ordinul nr. 7603/2007 recurenta-reclamantă a fost numită în funcţia cea mai mare după funcţiile de director, respectiv şef la Biroul Supraveghere Accize, având în vedere că, urmare noii structuri organizatorice create, funcţia de şef adjunct birou vamal nu s-a mai regăsit.
Rezultă că actele administrative contestate au fost emise cu respectarea legii şi că recurentei-reclamantei nu i s-a adus vreo vătămare în drepturile sale pentru a se putea face aplicaţia art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta M.D. împotriva sentinţei civile nr. 226/CA din 22 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5516/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5524/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
