ICCJ. Decizia nr. 5525/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5525/2009
Dosar nr. 122/32/2009
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 06 martie 2009 la Curtea de Apel Bacău, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău - Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, constatarea persecuţiei sale etnice, acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi, pe cale de consecinţă, anularea hotărârii nr. 1190 din 18 decembrie 2008, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiuni, reclamanta a arătat că este îndreptăţită la atestarea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât a dovedit că, în perioada ianuarie-decembrie 1944, s-a refugiat împreună cu familia din localitatea de domiciliu, Buteni, judeţul Cluj, în munţi.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 67 din 05 mai 2009, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune deoarece din actele dosarului, nu rezultă că persecuţia reclamantei a fost fondată pe considerentele etnice, pentru a fi incidente prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta B.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta a susţinut că soluţia primei instanţe este eronată, întrucât, prin probele administrate, a dovedit faptul generator al drepturilor compensatorii solicitate.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
Din interpretarea teleologică a prevederilor actului normativ reparatoriu în discuţie, rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor compensaţii pentru prejudiciile suferite de persoanele care au fost persecutate de regimurile instaurate în România în perioada 06 septembrie 1940-06 martie 1945, aflându-se în situaţiile enumerate de lege.
Nu se justifică excluderea recurente-reclamante de la acordarea drepturilor compensatorii reglementate, atâta timp cât, prin adresa din 19 septembrie 2008 a Direcţiei Judeţene Cluj a Arhivelor Naţionale, adeverinţa Primăriei Calatele şi declaraţiile autentice ale martorilor M.A. şi T.E. şi actele de stare civilă depuse la dosar, aceasta a făcut dovada, în condiţiile prevăzute de art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în luna ianuarie a anului 1944, împreună cu familia, recurenta s-a refugiat din satul Buteni, judeţul Cluj, în Răchiţele, judeţul Cluj, datorită abuzurilor exercitate după Dictatul de la Viena, ceea ce constituie o modalitate de persecuţie etnică în accepţiunea Legii nr. 189/2000.
Prin urmare, în raport cu dovezile depuse la dosar, se constată că acţiunea reclamantei este întemeiată, motiv pentru care, conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată, în sensul că va admite acţiunea formulată de B.M.
În consecinţă, se va anula hotărârea atacată emisă de pârâtă şi va fi obligată pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada ianuarie 1944-decembrie 1944, cu începere de la 01 octombrie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva sentinţei civile nr. 67 din 05 mai 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 1190 din 18 decembrie 2008, emisă de pârâtă, şi obligă pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada ianuarie 1944-decembrie 1944, cu începere de la 01 octombrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5524/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5526/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
