ICCJ. Decizia nr. 5616/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5616/2009
Dosar nr. 992/33/2009
Şedinţa publică de la 08 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Maramureş, anularea hotărârii din 18 mai 2009 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi plata drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 28 mai 1943 în oraşul Braşov, în perioada refugiului părinţilor săi, situaţie care face ca şi copiii să dobândească acelaşi statut juridic cu al părinţilor, cel de refugiat.
În probaţiune a depus: hotărârea contestată, acte de stare civilă şi un înscris eliberat de Direcţia Judeţeană Braşov a Arhivelor Naţionale, datat 01 noiembrie 1943.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât, anterior soluţionării cererii, Comisia a verificat situaţia reclamantei şi a constatat că aceasta a depus mai multe cereri, iar modul de soluţionare a fost contestat şi în instanţă (Dosar nr. 7697/2004 şi Dosar nr. 9263/2005).
Deşi din tabelul refugiaţilor depus la dosar rezultă că părinţii reclamantei s-au refugiat în 1941, din alte înscrisuri depuse de reclamantă în dosarele anterioare, rezultă că tatăl acesteia se afla în Braşov încă din 1938.
Pentru a lua o astfel de hotărâre, a precizat pârâta, Comisia a ţinut cont şi de punctul de vedere al Ministerului Justiţiei, transmis Casei Naţionale de Pensii prin adresa din 12 august 2005, respectiv, de faptul că nu pot beneficia de prevederile legii, copiii concepuţi după strămutarea părinţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 347 din 01 iulie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.M., a anulat hotărârea din 18 mai 2009 emisă de pârâtă, a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 art. 1 lit. c) în calitate de refugiat, pentru perioada 28 mai 1943-06 martie 1945, drepturile urmând a fi stabilite începând cu data de 01 iunie 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă următoarele:
Prin O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, s-au prevăzut drepturi băneşti de care beneficiază persoanele care s-au aflat în situaţia de „refugiat";.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut în oraşul Braşov, în anul 1943, în perioada în care părinţii acesteia s-au aflat în refugiu.
În consecinţă, instanţa a reţinut că reclamanta s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, a suferit alături de aceştia prejudicii prin refugiere, iar pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor, refugiaţi împreună cu părinţii lor sau născuţi în refugiu, statul având îndatorirea de a proteja şi sprijini în mod egal toţi cetăţenii, astfel că, reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.J.P. Maramureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. (9) C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a acordat reclamantei drepturile reparatorii, întrucât P.M. nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, iar potrivit precizărilor Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale din 20 martie 2002, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor săi, nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Mai susţine recurenta-pârâtă că, o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi considerată „strămutată"; în aceeaşi localitate.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că are calitatea de refugiat, fiind născută în timpul refugiului părinţilor, iar copilul nu poate avea un statut diferit de al părinţilor săi.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, precum şi cu jurisprudenţa în materie a Instanţei Supreme, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor s-au refugiat, ca urmare a persecuţiilor etnice la care au fost supuşi.
În cauză, este necontestat faptul că familia reclamantei s-a refugiat la data de 26 martie 1941 din localitatea D., Judeţul Sălaj, în oraşul Braşov, ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, iar reclamanta s-a născut în anul 1943, în timpul refugiului.
În mod constant, în practica Înaltei Curţi s-a reţinut că, din interpretarea teleologică a dispoziţiilor din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi a dispoziţiilor Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, rezultă că atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi cu caracter reparatoriu pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate din motive etnice, în mod direct şi indirect, de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Astfel, instanţa de fond a reţinut întemeiat că persoane asupra cărora persecuţiile din motive etnice s-au răsfrânt nemijlocit, sunt şi copiii născuţi în perioada în care părinţii lor au fost refugiaţi şi care au avut de suferit toate consecinţele nefavorabile ce decurg din această situaţie.
În consecinţă, în mod corect s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că părinţii săi au avut statut de refugiaţi şi că s-a născut în localitatea în care aceştia s-au refugiat, astfel că a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile ca şi părinţii săi, fiind, deci, îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între reclamantă, pe de o parte şi părinţii săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeaşi situaţie, în speţă cea de refugiat, suportând consecinţe nefavorabile similare, datorate persecuţiilor din motive etnice.
Ca atare, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanţa de fond, întemeiat şi legal, a reţinut că familia reclamantei a făcut dovada refugiului, iar reclamanta P.M., născută la data de 28 mai 1943 în oraşul Braşov, zona de refugiu a familiei sale, se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi beneficiază de drepturile cu caracter reparatoriu prevăzute de lege, pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
În consecinţă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală cu respectarea cadrului legal instituit de O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi în raport cu jurisprudenţa Instanţei Supreme, precum şi a normelor şi principiilor de procedură civilă referitoare la administrarea şi analiza mijloacelor de probă.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a-II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P. Maramureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 347 din 01 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5615/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5631/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
