ICCJ. Decizia nr. 5631/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5631/2009
Dosar nr. 9500/1/2009
Şedinţa publică de la 8 decembrie 2009
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 04 decembrie 2009, petentul E.M., în calitate de candidat independent la funcţia de Preşedinte al României pentru alegerile prezidenţiale din acest an, a chemat în judecată pe pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea Preşedintelui României din anul 2009, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună: 1. anularea deciziei nr. 168 din 02 decembrie 2009 a Biroului Electoral Central; 2. obligarea pârâtei să dea curs solicitării sale menţionate în contestaţia nr. 114/2009, respectiv:
a) renumărarea voturilor de care a beneficiat, în prezenţa unui reprezentant al candidatului, pentru echidistanţă;
b) să îi fie comunicate copii de pe toate exemplarele proceselor-verbale de la toate secţiile de votare din ţară.
În motivarea cererii, reclamantul susţine că, din numărarea paralelă efectuată de către el, a alegătorilor ce s-au prezentat la urne pentru a vota pentru candidatul independent E.M., rezultă o diferenţă evidentă între rezultatul acesteia şi cel consemnat în procesul-verbal încheiat conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 370/2004. Pe cale de consecinţă, reclamantul a solicitat pârâtei şi doreşte renumărarea atât a voturilor valabil exprimate, cât şi a voturilor declarate nule, precum şi a buletinelor de vot „în alb” rămase în urna scrutinului din data de 22 noiembrie 2009.
Reclamantul menţionează în cererea de chemare în judecată ca temeiuri juridice prevederile art. 78 alin. (1) lit. a), d) şi h), art. 21 alin. (1), alin. (9) şi alin. (10) din Legea nr. 370/2004.
În plus, au fost învederate prevederile art. 14 şi ale Protocolului nr. 12 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 2 din Pactul Internaţional O.N.U. privitor la drepturile civile şi politice din anul 1966.
În concepţia reclamantului, suntem în prezenţa unei discriminări, care nu se bazează pe „o justificare rezonabilă şi obiectivă”, întrucât contestaţia i-a fost respinsă de către Biroul Electoral Central datorită inexistenţei unor mijloace de probă.
Pe de altă parte, reclamantul mai precizează că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 6 alin. (3) din decizia nr. 97/D din 13 noiembrie 2009 a Biroului Electoral Central, ale art. 21 alin. (10) şi art. 22 din Legea nr. 370/2004.
Ca atare, reclamantul concluzionează că actul contestat apare ca lipsit de temei legal.
În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus înscrisuri: contestaţia adresată Biroului Electoral Central şi actul administrativ contestat.
La termenul de judecată din 08 decembrie 2009, reprezentantul Ministerului Public a invocat, în principal, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentei cauze, cu motivarea că, în raport de dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 370/2004, modificată, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii Constituţionale.
În subsidiar, reprezentanta Ministerului Public a invocat excepţia lipsei de interes.
Analizând excepţia de necompetenţă, prin raportare la susţinerile părţilor şi prevederile legale incidente în materie, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ., când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.
Pe de altă parte, art. 159 pct. 1 C. proc. civ. arată că necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Aşadar, nu există niciun dubiu că, întotdeauna, competenţa generală este reglementată de norme imperative, de la care părţile nu pot deroga.
Excepţia de necompetenţă absolută (în cazul încălcării competenţei generale, materiale sau teritoriale exclusive) poate fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice stare a pricinii.
În acest context, mai trebuie amintit faptul că, în raport de prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa trebuie să soluţioneze excepţia de necompetenţă cu prioritate faţă de alte excepţii de procedură.
În speţa de faţă, se pune problema competenţei unei instanţe judecătoreşti faţă de competenţa unui alt organ cu atribuţii jurisdicţionale.
Prin urmare, în discuţie este excepţia de necompetenţă generală şi nu excepţia de necompetenţă materială, aşa cum susţine reprezentantul Ministerului Public.
Din perspectiva problemei de drept deduse judecăţii, prezintă relevanţă prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, care precizează următoarele: „Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România”.
În plus, art. 11 alin. (1) lit. b) pct. a) din acelaşi act normativ arată că această autoritate de contencios constituţional pronunţă hotărâri în cazurile în care veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului.
De altfel, potrivit art. 37 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituţională veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului.
De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi articol menţionează că rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea Constituţională.
Totodată, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2009, Biroul Electoral Central rezolvă contestaţiile primite de la birourile electorale judeţene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate, după care încheie un proces-verbal care cuprinde, între altele, numărul total al voturilor valabil exprimate, numărul total al voturilor nule, numărul buletinelor de vot neîntrebuinţate şi anulate, numărul total al voturilor valabil exprimate, obţinute de fiecare candidat.
Potrivit art. 23 alin. (3) din acelaşi act normativ, procesul-verbal, pentru fiecare tur de scrutin, împreună cu procesele-verbale de constatare şi centralizare a rezultatelor votării întocmite de birourile electorale judeţene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate şi birourile electorale ale secţiilor de votare, primite conform art. 22 alin. (3), se înaintează cu pază înarmată la Curtea Constituţională, în termen de 24 de ore de la înregistrarea ultimului dosar.
În plus, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, modificată, menţionează următoarele: „Curtea Constituţională validează rezultatul fiecărui tur de scrutin, asigură publicarea rezultatului alegerilor în mass-media şi în M. Of. al României, Partea I, pentru fiecare tur de scrutin şi validează rezultatul alegerilor pentru preşedintele ales”.
În speţa de faţă, un candidat pentru funcţia de Preşedinte al României în primul tur de scrutin solicită, în principal, renumărarea voturilor de care a beneficiat, întrucât, din numărarea paralelă efectuată de reclamant a alegătorilor ce s-au prezentat la urne pentru a vota pentru reclamant, rezultă o diferenţă evidentă între rezultatul acesteia şi cel consemnat în procesul-verbal încheiat conform art. 21 din Legea nr. 370/2004.
Pe cale de consecinţă, reclamantul solicită Biroului Electoral Central renumărarea atât a voturilor valabil exprimate, cât şi a voturilor declarate nule, precum şi a buletinelor de vot „în alb” rămase în urma scrutinului din data de 22 noiembrie 2009.
Din modul de redactare a prezentei plângeri rezultă că este vorba de contestarea rezultatului primului tur de scrutin, astfel că se pune în discuţie validarea acestui rezultat, problemă care este de competenţa Curţii Constituţionale.
Pe cale de consecinţă, în raport de argumentele prezentate anterior, Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea Constituţională, găsind întemeiată excepţia de necompetenţă generală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea Constituţională.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5616/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5632/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
