ICCJ. Decizia nr. 5637/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5637/2009
Dosar nr. 7736/121/2007
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi şi cu Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, anularea refuzului intrării la frontieră.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că fapta penală de care este acuzat, nu există până la data condamnării sale definitive, că actul administrativ nu are număr de înregistrare, precum şi că i se îngrădeşte în acest fel dreptul la apărare în faţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni.
Pârâtul Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că reclamantul figurează în consemn naţional, precum şi excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 361 din 12 februarie 2008, Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere prevederile art. 101 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 105 din 23 septembrie 2008, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului P.A. formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
Totodată, a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de pârâtul Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, aşa cum reiese din considerentele hotărârii următoarele:
În cauza dedusă judecăţii, reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege. Din actele administrate în cauză reiese că reclamantul, la data de 29 august 2007, a fost surprins de o patrulă în apele teritoriale ale Prutului Românesc, încercând să se reîntoarcă în Moldova după o trecere ilegală a frontierei de stat românesc, figurând astfel în consemn.
A mai arătat instanţa că măsura dispusă este legală, potrivit art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs reclamantul P.A. prin mandatar M.L. şi pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, considerând-o netemeinică şi nelegală.
Recurentul-reclamant critică sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate şi susţine, în esenţă, prin motivele de recurs formulate că instanţa de fond a omis a se pronunţa asupra excepţiei de nulitate invocată referitoare la „refuzul permisiunii intrării la frontieră”, interdicţia consemnată în cuprinsul acestui act administrativ nefiind motivată în fapt şi în drept, fiind totodată şi nelegală deoarece nu a fost condamnat până în prezent pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei, astfel că beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.
Recurentul-pârât critică şi el sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate şi susţine în esenţă că pronunţarea ei s-a făcut cu încălcarea normelor procedurale privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti – motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Precizează recurentul-pârât că, aşa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, intimatul-reclamant a solicitat instanţei de judecată anularea actului administrativ denumit „Refuzul intrării la frontieră”, indicând şi motivele de anulare a acestuia, act administrativ ce a fost emis de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi, acesta fiind răspunzător de o eventuală neregularitate a actului.
În acest context susţine recurentul-pârât, în temeiul art. 2 pct. d) coroborat cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ., precum şi art. 10 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ, cauza trebuie soluţionată de Tribunalul Galaţi, actul administrativ atacat fiind emis de o autoritate de nivel local.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la instanţa competentă procedural.
Intimatul Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi a depus întâmpinare, ca răspuns la recursurile formulate de reclamantul P.A. şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, solicitând respingerea acestora ca nefondate.
În concluziile scrise depuse la dosar recurentul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul P.A.
Recursurile formulate de reclamant şi pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române sunt fondate şi urmează a fi admise în baza art. 312 C. proc. civ., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este de necontestat faptul că recurentul-reclamant P.A., prin cererea formulată, a solicitat anularea „refuzului intrării la frontieră”, act administrativ emis de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi, context în care acestuia nu i s-a mai permis intrarea pe teritoriul României prin Punctul de Frontieră Galaţi – Rutier, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 6 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 194/2002.
Într-adevăr, din cuprinsul actului administrativ atacat, rezultă că acest refuz se datorează faptului că reclamantul este o persoană asupra căreia a fost instituit un consemn de nepermitere a intrării în ţară, dat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, care a aprobat şi interzicerea intrării pe teritoriul României, a acestuia, pe o perioadă de 5 ani conform art. 101 alin. (2) şi art. 102 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002.
Or, aşa cum s-a arătat reclamantul nu a atacat şi măsura interzicerii intrării în România, măsură reglementată de art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, text de lege care reglementează şi o procedură specială derogatorie de la dispoziţiile Legii contenciosului administrativ şi conform căreia oricum nu era competentă material a soluţiona litigiul Curtea de Apel Galaţi.
Faptul că emiterea refuzului s-a făcut având la bază consemnul de nepermitere a intrării în ţară instituit de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, nu schimbă regulile competenţei materiale, instanţa competentă material a soluţiona cauza, fiind în speţă Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ, întrucât actul administrativ atacat este emis de o autoritate de nivel local, potrivit art. 2 pct. d) coroborat cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Aşa fiind, se constată că instanţa de fond – Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa cu încălcarea competenţei materiale a altei instanţe, motiv de casare de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., astfel încât se impune admiterea celor două recursuri în baza art. 312 C. proc. civ., casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei către instanţa competentă material a se pronunţa – Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ.
În soluţionarea cauzei, instanţa de fond competentă va analiza şi celelalte susţineri ale recurentului-reclamant considerate motive de recurs şi care vizează de fapt fondul cauzei, precum şi orice alte excepţii invocate, cum ar fi excepţia nulităţii actului administrativ atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul P.A. împotriva sentinţei nr. 105 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia contencios.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5633/2009. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5640/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
