ICCJ. Decizia nr. 5640/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5640/2009
Dosar nr. 561/42/2008
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 248 din 27 noiembrie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S. SA Brazi în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Prahova şi, pe cale de consecinţă, a anulat decizia nr. 35/2008 emisă de pârâtă, precum şi deciziile de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, din din 03 martie 2008 şi din 25 martie 2008.
Totodată, a suspendat executarea celor două decizii până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze şi a obligat pârâta la plata sumei de 2.000 RON către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S. SA Brazi a formulat plângere împotriva deciziei nr. 35 din 16 mai 2008 emisă de D.G.F.P. Prahova privind soluţionarea contestaţiei, solicitând anularea deciziei şi, pe cale de consecinţă, admiterea plângerii şi anularea deciziilor de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală din 03 martie 2008 şi din 25 martie 2008, precum şi suspendarea executării celor două decizii până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că singurul aspect care priveşte conţinutul acestei plângeri este unul pur tehnic, respectiv încadrarea lucrărilor de executare şi cuprinse în anexa 4 de la raportul de inspecţie fiscală, în conformitate cu Ordinul nr. 601/2002 al Institutului Naţional de Statistică privind actualizarea clasificării activităţilor din economia naţională.
A mai arătat reclamanta că nu este producător de aparatură şi echipament de măsură şi control şi nici de instalaţii de automatizare şi nici furnizor, astfel încât în mod cert lucrările pe care le-a executat nu pot fi încadrate în grupa 333: Producţie de echipamente de măsură, reglare şi control pentru procese industriale.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Instanţa de fond, a mai reţinut că, din probele administrate în cauză şi din interpretarea corectă a dispoziţiilor legale în materie reiese că lucrările reţinute de organul de control în anexa nr. 4 la raportul de inspecţie fiscală au fost încadrate corect de reclamantă şi că li s-au aplicat în mod corect măsurile simplificate prevăzute de art. 160 alin. (2) lit. a) şi c) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cele două decizii de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare fiind nelegale.
În ceea ce priveşte suspendarea executării celor două decizii, instanţa de fond a reţinut că atâta timp cât prezenta plângere vizează modul de interpretare a legii, în sensul modului de încadrare a activităţii în C.A.E.N. sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal recurs pârâta D.G.F.P. Prahova invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs formulate, aceasta susţine în esenţă că soluţia primei instanţe este criticabilă, deoarece s-a sprijinit exclusiv pe raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, nici expertul şi nici instanţa de fond negăsind argumente pertinente prin care să fie înlăturate concluziile organelor fiscale conform cărora lucrările de automatizări efectuate de intimata-reclamantă nu pot fi încadrate la Secţiunea F „Construcţii” Diviziunea 45 din anexa la Ordinul Institutului Naţional de Statistică nr. 601/2002 pentru care se aplică măsurile de simplificare.
Susţine recurenta-pârâtă că SC S. SA a procedat eronat, necolectând TVA pentru lucrările în cauză, aşa încât diferenţa suplimentară de TVA colectată a fost stabilită corect de către organele fiscale, prin taxarea normală cu cota de 19% a veniturilor realizate.
Ca o consecinţă, susţine recurenta-pârâtă nu se justifică nici măsura suspendării executării actelor administrative până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Intimata-reclamantă SC S. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Prin decizia nr. 35 din 16 mai 2008, D.G.F.P. Prahova – Serviciul Soluţionare Contestaţii a respins ca nefondată contestaţia pentru suma totală de 750.349 RON din care TVA stabilită suplimentar în sumă de 732.660 RON şi accesorii (majorări de întârziere) aferente TVA în sumă de 17.689 RON, reţinându-se că organele de inspecţie fiscală în mod corect şi legal au stabilit că lucrările de automatizări în valoare totală de 3.856.105 RON cuprinse în anexa 4 la raport, nu pot fi încadrate astfel cum susţine intimata-reclamantă, la Secţiunea F „Construcţii” Diviziunea 45 din anexa la Ordinul Institutului Naţional de Statistică nr. 601/202, pentru care se aplică măsurile de simplificare, astfel că în mod eronat contestatoarea nu a colectat TVA pentru aceste lucrări şi a înscris menţiunea „taxare inversă” în facturile emise pentru astfel de lucrări.
Motivul de recurs invocat de recurenta-pârâtă, care a atacat cu recurs soluţia pronunţată de instanţa de fond, de admitere a acţiunii, vizează de fapt un aspect pur tehnic, respectiv încadrarea lucrărilor executate de intimata-reclamantă.
Contrat celor susţinute de recurenta-pârâtă, raportul de expertiză întocmit de expertul de specialitate în construcţii instalaţii electrice şi de automatizare – S.P.C., precizează că „din punct de vedere tehnic lucrările de automatizare folosesc semnalul electric ca principiu de funcţionare şi de interconectare între elementele sistemului şi sunt identice cu lucrările, normele de execuţie şi conformitatea tehnică cu lucrările electrice în orice fel de instalaţii”.
Mai mult decât atât chiar Institutul Naţional de Statistică, cel care a elaborat Ordinul Institutului Naţional de Statistică nr. 601/2002 a confirmat încadrarea lucrărilor efectuate de intimata-reclamantă în clasa 4531 – lucrări de instalaţii electrice (adresa din 03 martie 2008), aspect reţinut în mod corect şi de instanţa de fond.
De precizat că SC S. SA construieşte doar infrastructura compusă din elemente de montaj care fac legătura între aparatele şi echipamentele de automatizări: trasee de cabluri, cutii de conexiuni, cutii de protecţie, ţevi de impuls şi de protecţie, lucrări ce aparţin construcţiei generale, ea nefiind producător de echipamente şi aparatură de măsură şi control şi nici de instalaţii de automatizare şi nici furnizor ale acestora.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă D.G.F.P. Prahova susţine că lucrările executate de intimata-reclamantă se încadrează în grupa D (Producţie), făcând trimitere la Secţiunea D – Generalităţi – asamblarea şi instalarea maşinilor şi echipamentelor în unităţile prelucrătoare, inclusă în aceeaşi clasă prelucrătoare ca şi producerea articolul instalat şi Diviziunea 33 care include de asemenea instalarea şi repararea echipamentelor industriale de acest gen.
Dar, aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, expertul concluzionează că 99% din lucrările efectuate de intimata-reclamantă sunt lucrări complexe de construcţii montaj pentru realizarea interconectării echipamentelor, fiind „lucrări cu caracter electric general, care nu au legătură cu aparatul şi echipamentul de automatizare decât în faza finală a lucrărilor”.
Operaţiunile de instalare propriu-zisă a echipamentelor de automatizare reprezintă cantitativ şi valoric doar o mică parte din totalul lucrărilor executate de societatea intimată, sub 1% (0,65%, 0,58%, 0,81% şi 0,34%).
Faţă de concluziile expertului specialist, este evident că intimata-reclamantă efectuează lucrări care aparţin construcţiei generale şi numai la capetele infrastructurii construite de aceasta sunt instalate echipamente de automatizare, valoarea acestora nefiind nici măcar cuprinsă în situaţiile de lucrări.
Este evident deci că activităţile prestate de SC S. SA nu sunt activităţi de producţie, ele neputându-se încadra în Secţiunea D – Producţie şi cu atât mai mult în vreuna din subdiviziunile acesteia, deci nici în subgrupa 3330, aşa cum susţine recurenta doar pentru că în subgrupa 3330 se face o menţiune la „instalaţii automatizate”.
În sprijinul încadrării corecte a lucrărilor executate de intimata-reclamantă, în Secţiunea F (Construcţii) este şi reglementarea din ordinul nr. 601/2002, lucrările executate de aceasta fiind indispensabile pentru funcţionarea construcţiilor/instalaţiilor în scopul pentru care acestea au fost proiectate, ele neputând funcţiona fără automatizare, precum şi faptul că la Registrul Comerţului, obiectul principal de activitate al intimatei-reclamante înregistrat îl constituie „Lucrări de instalaţii electrice (construcţii montaj, reparaţii electrice, automatizări şi curenţi slabi) cod C.A.E.N. 4531.
Ca o concluzie a celor relatate, se constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, inclusiv în baza concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, că „lucrările reţinute de organul de control în anexa 4 la raportul de inspecţie fiscală au fost corect încadrate de SC S. SA şi li s-au aplicat în mod corect măsurile simplificate prevăzute de art. 160 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cele două decizii de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare fiind nelegale”, sentinţa pronunţată fiind astfel legală şi temeinică, fapt pentru care urmează a fi menţinută.
Recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Prahova se priveşte astfel ca nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă urmează a fi obligată la plata sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Prahova, în numele şi pentru A.F.P.C.M., împotriva sentinţei nr. 248 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă să plătească către intimata-reclamantă suma de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5637/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5642/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
