ICCJ. Decizia nr. 5683/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5683/2009

Dosar nr. 4320/2/2008

Şedinţa publică de la 10 decembrie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul I.M.P. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii Publice, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să se constate că întruneşte condiţiile de participare la examenul de rezidenţiat cu timp parţial specialitatea medicină de familie, să se constate existenţa unui tratament diferenţiat şi discriminatoriu potrivit art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (3), art. 6 din O.G. nr. 137/2000, între participanţii la examenul de rezidenţiat cu timp parţial specialitatea medicină internă sesiunea 9 iulie 2008, în ceea ce priveşte înscrierea candidaţilor pe listele de participare la examen, să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară discriminării, respectiv: anularea examenului de rezidenţiat cu timp parţial specialitatea medicină internă, sesiunea 9 iulie 2008, obligarea pârâtului la reorganizarea acestui concurs în condiţiile legi, obligarea pârâtului să îl înscrie pe listele participanţilor la acest examen, întrucât taxa de examen nu i-a fost returnată şi obligarea pârâtului în baza dispoziţiilor art. 27 din O.G. nr. 137/2000, la plata sumei de 200.000 RON reprezentând prejudiciul material şi moral cauzat prin discriminarea la care a fost supus, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este absolvent al Universităţii de Medicină şi farmacie „I.H."; din Cluj Napoca, promoţia 1998, medic de medicină generală cu drept de liberă practică, membru al Colegiului Medicilor din Bacău, că urmare a emiterii Ordinului Ministrului Sănătăţii Publice nr. 918 din 6 mai 2008 şi-a depus dosarul de înscriere la concursul de rezidenţiat cu timp parţial specialitatea medicină de familie, cu toate documentele prevăzute la art. 8 din Metodologia acestui concurs, însă la data de 1 iulie 2008, Autoritatea pentru Sănătate Publică Bacău l-a înştiinţat că, prin referatul din 27 iunie 2008, conducerea Ministerului Sănătăţii Publice nu i-a aprobat participarea la acest examen întrucât „nu îndeplineşte condiţiile stabilite în publicaţia de examen";, fără însă a-i aduce la cunoştinţă cerinţele care nu le îndeplinea.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 825 din 26 februarie 2009 a admis acţiunea reclamantului, constatând că acestea întrunea condiţiile de participare la examenul de rezidenţiat cu timp parţial specialitatea medicină de familie sesiunea 9 iulie 2008.

De asemenea, a constat existenţa unui tratament diferenţiat şi discriminatoriu între participanţii la examenul de rezidenţiat cu timp parţial medicină de familie sesiunea 9 iulie 2008 în ceea ce priveşte înscrierea candidaţilor pe lista de participare la acest examen.

Totodată, a obligat pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice la plata către reclamant a sumei de 20.000 RON cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat şi a respins acţiunea cu privire la celelalte capete de cerere, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantului i s-a refuzat participarea la textul de selecţie de intrare în rezidenţiat cu timp parţial, în specialitatea medicină de familie, din data de 9 iulie 2008, fără a i se aduce la cunoştinţă care sunt condiţiile de înscriere pe care nu le îndeplineşte astfel cum acestea sunt prevăzute de O.G. nr. 12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţialului şi Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 918/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind selecţia şi pregătirea prin rezidenţiat cu timp parţial în specialitatea medicină de familie.

S-a statuat că participarea la testul de selecţie nu este condiţionată de existenţa unui loc de muncă sau a unui contract individual de muncă, singurele cerinţe care trebuiau îndeplinite erau cele prevăzute de art. 6 din Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 918/2008, ori, reclamantul a făcut dovada îndeplinirii acestora.

S-a mai reţinut că refuzul explicit de a nu permite participarea reclamantului la testul de selecţie este nejustificat, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la existenţa unei fapte de discriminare, în sensul dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, s-a constatat că reclamantul s-a adresat Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care a emis hotărârea din 2 decembrie 2008, prin care s-a reţinut că refuzul de a permite participarea reclamantului la examenul de rezidenţiat reprezintă fapte de discriminare conform art. 2, art. 6 şi art. 11 din actul normativ menţionat.

Cererile referitoare la repunerea părţilor în situaţia anterioară şi anularea examenului de rezidenţiat au fost considerate neîntemeiate, întrucât nu a fost încălcată procedura de desfăşurare a acestui examen.

În ceea ce priveşte restituirea taxei de participare s-a reţinut că această cerere este neîntemeiată întrucât nu a fost făcută dovada refuzului nejustificat de restituire a acesteia.

Referitor la cererea de acordare a daunelor materiale s-a reţinut că este întemeiată, deoarece nu există o legătură de cauzalitate între fapta săvârşită şi prejudiciul invocat, în condiţiile în care o eventuală admitere la testul de selecţie nu presupune şi promovarea examenului de rezidenţiat.

Cu privire la daunele morale s-a reţinut atingerea adusă prestigiului şi reputaţiei reclamantului prin lipsa de transparenţă şi profesionalism manifestată de organele de conducere ale pârâtului cu atribuţii în organizarea testului de selecţie justifică acordarea daunelor morale în cuantum de 20.000 RON, care reprezintă o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul-pârât aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:

- instanţa de fond nu a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 7 din O.G. nr. 12/2008, privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, cu modificările şi completările ulterioare. În opinia recurentului-pârât, din cuprinsul acestor dispoziţii rezultă faptul că existenţa unui loc de muncă şi a unui contract individual de muncă prealabil susţinerii examenului, reprezintă condiţii de înscriere la testul de selecţie la examenul de rezidenţiat. Aceste condiţii nu au fost îndeplinite de intimatul-reclamant, astfel că sunt nelegale cele reţinute de instanţa de fond referitoare la excesul său de putere în ceea ce priveşte refuzul înscrierii acestuia la examenul de rezidenţiat.

- în mod greşit instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 6 din Ordinul nr. 918/2008 al Ministrului Sănătăţii Publice, de aprobare a Metodologiei privind selecţia şi pregătirea prin rezidenţiat cu timp parţial în specialitatea medicină de familie, deoarece acesta are o forţă juridică inferioară O.G. nr. 12/2008 actul normativ în baza căruia a fost emis ordinul.

- instanţa de fond a făcut o apreciere greşită în ceea ce priveşte discriminarea reclamantului.

Se arată că nu a existat un tratament diferenţiat între reclamant şi ceilalţi candidaţi la examenul de rezidenţiat, sesiunea 2008, absolvenţi ai facultăţii de medicină, promoţii anterioare anului 2005, medici de medicină generală, întrucât respingerea la înscriere s-a datorat faptului că reclamantul nu îndeplinea cerinţele legale pentru înscrierea la examen, respectiv nu ocupa un loc de muncă ca medic, iar încadrarea pe o funcţie publică reprezintă chiar un argument al faptului că acesta nu deţinea un contract de muncă;

- referitor la daunele morale, se arată că acestea au fost acordate în mod greşit, deoarece necomunicarea motivelor care au determinat respingerea la înscriere nu poate aduce atingere prestigiului şi reputaţiei reclamantului, neexistând o relaţie de cauzalitate între faptă şi urmarea acesteia, cu atât mai mult cu cât respingerea s-a datorat neîndeplinirii cerinţei menţionate la art. 4 din O.G. nr. 12/2008.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare şi concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esenţă, faptul că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, reţinând că singurele condiţii de înscriere sunt cele prevăzute de art. 6 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 918/2008.

Se arată că a existat un tratament discriminatoriu constatat prin hotărârea din 2 decembrie 2008 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Referitor la daunele morale, se susţine că acestea au fost corect acordate, având în vedere discriminarea sa.

Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile existente la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Criticile referitoare la interpretarea eronată a prevederilor O.G. nr. 12/2008 şi aplicarea greşită în cauză a Ordinul nr. 918/2008 al Ministrului Sănătăţii Publice, sunt nefondate.

Condiţia ca medicul să aibă încheiat un contract individual de muncă la data selecţiei nu este prevăzută de O.G. nr. 12/2008.

Această condiţie este prevăzută numai la data „confirmării selecţiei"; care are loc prin Ordin al Ministrului Sănătăţii „după ce candidatul trece testul susţinut în acest scop";.

Participarea la selecţie nu este condiţionată de existenţa unui loc de muncă şi nici de existenţa unui contract individual de muncă.

Art. 7 din O.G. nr. 12/2008 dă dreptul medicului selectat să opteze, fie pentru un contract cu casa de asigurări de sănătate, fie să activeze în baza contractului individual de muncă.

Prin urmare, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că participarea la testul de selecţie nu este condiţionată de existenţa unui loc de muncă sau a unui contract individual de muncă, singurele condiţii de înscriere la testul de selecţie fiind cele prevăzute de art. 6 din Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 918/2008, iar acestea au fost îndeplinite de reclamant, care este absolvent al facultăţii de medicină, promoţia 1998, medic de medicină generală, cu drept de liberă practică.

Avându-se în vedere faptul că intimatul-reclamant s-a adresat C.N.C.D., care prin hotărârea din 2 decembrie 2008, rămasă definitivă, a constatat tratamentul discriminatoriu în ceea ce-l priveşte, este nefondată critica recurentului-pârât sub acest aspect.

Mai mult, nu există o justificare obiectivă a respingerii reclamantului de a participa la examenul de rezidenţiat, deoarece nici prevederile art. lll din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii nu prevăd limitarea impusă de recurentul-pârât.

Referitor la critica privind acordarea greşită a daunelor morale se reţine că recurentul-pârât nu a adus critici sentinţei recurate sub aspectul cuantumului acestora.

Instanţa de recurs apreciază că acestea au fost în mod corect acordate având în vedere situaţia creată, prestigiul şi reputaţia intimatului-reclamant, care a avut de suferit ca urmare a respingerii cererii de înscriere la testul de selecţie pentru examenul de rezidenţiat.

Daunele morale reprezintă de altfel, repararea integrală a prejudiciului adus intimatului-reclamant, întrucât discriminarea nu a fost cauzată de textele legale, ci de modul greşit de interpretare a acestora de către recurentul-pârât, astfel cum s-a reţinut anterior.

Ţinând seama de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este incidentă situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii Publice împotriva sentinţei civile nr. 825 din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5683/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs