ICCJ. Decizia nr. 5914/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5914/2009
Dosar nr. 3361/101/2008
Şedinţa publică de la 17 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07 mai 2008 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, reclamantul P.T. a formulat plângere împotriva refuzului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a pune în aplicare dispoziţia nr. 1 a Primăriei Corlăţel şi a dispoziţiilor nr. 17 şi 18 ale Prefecturii Mehedinţi prin care au fost soluţionate notificările cu nr. 15/E/2001, nr. 10930 din 20 septembrie 2005 şi nr. 1477/M/2001 avizate favorabil de Primăria Corlăţel şi Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că este nelegal refuzul pârâtei deoarece este persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii cuvenite numitei C.A.F., aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 02 august 1980, suplimentat cu actele adiţionale din 22 mai 1997 şi din 13 mai 1997.
Prin sentinţa nr. 974 din 25 iunie 2008, Tribunalul Mehedinţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, reţinând că acestei instanţe îi revine competenţa materială în raport cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, având în vedere rangul central al autorităţii publice chemate în judecată.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 110 din 26 martie 2009, a respins acţiunea precizată, formulată de reclamantul P.T. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reţinând, în esenţă, următoarele:
În aplicarea dispoziţiilor. Legii nr. 10/2001, Primăria Comunei Corlăţel, judeţul Mehedinţi, a emis:
- pentru notificarea nr. 1477/M/2001, formulată de persoana îndreptăţită C.A.F., dispoziţia nr. 18 din 25 februarie 2008, modificată prin dispoziţia nr. 81 din 10 iulie 2008 şi dispoziţia nr. 127 din 02 octombrie 2008, prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul moară preluat abuziv de către stat;
- pentru notificarea nr. 15/E/2001, formulată de reclamantul P.T., dispoziţia nr. 17 din 25 februarie 2008, prin care s-a dispus restituirea în echivalent a imobilului preluat abuziv, compus din construcţii şi anexe către persoana îndreptăţită C.A.F.
Dosarele aferente dispoziţiei nr. 17 din 25 februarie 2008 şi dispoziţiei nr. 18 din 25 februarie 2008 nu au fost înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, întrucât nu conţineau toate înscrisurile/actele prevăzute de pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, fiind returnate Prefecturii Judeţului Mehedinţi în vederea completării acestora cu înscrisuri privind calitatea reclamantului de mandatar al persoanei îndreptăţite C.A.F. şi, respectiv calitatea acestuia de persoană îndreptăţită.
Prin adresele din 29 aprilie 2008, Prefectura Judeţului Mehedinţi l-a încunoştinţat pe reclamant cu privire la returnarea dosarelor, precum şi cu privire la necesitatea completării acestora cu documente doveditoare.
În ceea ce priveşte notificarea nr. 1477/M/2001, formulată de P.T., în calitate de mandatar al numitei C.A.F., Curtea de apel a reţinut că nu a fost depusă nicio procură de reprezentare, nici în dosarul format la instanţă şi nici în dosarul administrativ aferent dispoziţiei nr. 18 din 25 februarie 2008, modificată prin dispoziţia nr. 81 din 10 iulie 2008 şi dispoziţia nr. 127 din 02 octombrie 2008 emise de Primăria Comunei Corlăţel, care au fost înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În ceea ce priveşte notificarea nr. 15/E/2001 în soluţionarea căreia Primăria Comunei Corlătel a emis dispoziţia nr. 17 din 25 februarie 2008, prin care s-a dispus restituirea în echivalent a imobilului preluat abuziv, compus din construcţii şi anexe către persoana îndreptăţită C.A.F., Curtea de apel a reţinut că notificarea a fost formulată de reclamantul P.T. fără ca acesta să justifice calitatea de persoană îndreptăţită, întrucât nu este moştenitor al autoarei, şi fără ca acesta să justifice o eventuală calitate de mandatar al numitei C.A.F., în viaţă la data formulării notificării.
În consecinţă, Curtea de apel a reţinut că refuzul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a înregistra dosarele aferente dispoziţiei nr. 17 din 25 februarie 2008 şi dispoziţiei nr. 18 din 25 februarie 2008 emise de Primăria Comunei Corlăţel este justificat de faptul că acestea nu conţineau toate înscrisurile/actele prevăzute de pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului că a formulat notificarea nr. 15/E/2001 pentru persoana îndreptăţită C.A.F., care se afla în întreţinerea sa şi avea probleme de sănătate, în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere din 02 august 1980 şi a actelor adiţionale la acesta în temeiul cărora a dobândind toate drepturile acordate persoanei îndreptăţite în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilele preluate abuziv situate în Comuna Corlăţel, precum şi drepturile asupra acţiunilor pentru terenul în suprafaţă de 10 ha aflat în administrarea SC R. SA Rogova, precum şi toate drepturile reconstituite ulterior în baza Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 112/1995, Curtea a reţinut că aceasta nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, din cuprinsul notificării nu rezultă că a fost formulată de reclamant în calitate de mandatar al persoanei îndreptăţite, iar, pe de altă parte, dreptul reclamantului la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi a actelor adiţionale subsecvente.
Împotriva sentinţei civile nr. 110 din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul P.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., susţinând că a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 şi ale Legii nr. 10/2001.
Recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., întrucât, contrar probatoriului administrat, a reţinut în mod greşit situaţia de fapt şi de drept.
Recurentul-reclamant arată că nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001 pentru a beneficia în mod direct de drepturile prevăzute de această lege, dar că este dobânditorul drepturilor cuvenite persoanei îndreptăţite (C.A.F.) în baza legilor speciale: Legea nr. 18/1990, Legea nr. 112/1995 şi Legea nr. 10/2001, în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere din 02 august 1980 şi a actelor adiţionale la acesta din 13 mai 1997 şi din 22 mai 1997.
Mai susţine recurentul-reclamant că este succesorul în drepturi al autoarei C.A.F., decedată la 30 decembrie 1997, în baza aceluiaşi contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, modificat prin actele adiţionale, în cuprinsul cărora se menţionează că va dobândi „drepturile cuvenite acesteia drept despăgubiri acordate prin hotărârea Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru imobilul situat în comuna Corlăţel, judeţul Mehedinţi, preluat în proprietatea statului” (actul adiţional din 13 mai 1997) şi că va dobândi „toate drepturile ce se cuvin şi vor fi reconstituite ulterior, în baza Legii nr. 18/1991 şi, respectiv, Legii nr. 112/1995”, precum şi „orice alte drepturi ce vor fi reconstituite ulterior” (actul adiţional din 02 mai 1997).
Se arată că C.A.F. era persoană interzisă din motive medicale, astfel că P.T. avea interesul legitim de a formula notificarea nr. 15/E/2001 şi notificarea nr. 1477/M/2001 în numele persoanei îndreptăţite (C.A.F.), deoarece urma să dobândească drepturile respective în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, modificat prin actele adiţionale.
În concluzie, recurentul-reclamant susţine că în mod greşit, contrar probatoriului administrat, instanţa de fond nu a reţinut existenţa refuzului intimatei-pârâte de a primi dosarele privind acordarea despăgubirilor pentru motivul că P.T. nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, restituindu-le Prefecturii Judeţului Mehedinţi.
Înalta Curte, analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport şi de legislaţia incidenţă în cauză, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În esenţă, recurentul-reclamant contestă refuzul nejustificat al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a pune în aplicare dispoziţia nr. 1 a Primăriei Corlăţel şi a dispoziţiilor nr. 17 şi 18 ale Prefecturii Mehedinţi prin care au fost soluţionate notificările cu nr. 15/E/2001, nr. 10930 din 20 septembrie 2005 şi nr. 14774/M/2001 avizate favorabil de Primăria Corlăţel şi Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, şi susţine că, în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi a actelor adiţionale, are vocaţia de a dobândi drepturile cuvenite numitei C.A.F., persoană interzisă la momentul formulării notificărilor şi decedată ulterior la data de 30 decembrie 1997, cu titlu de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de către stat, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 18/1990, Legea nr. 112/1995 şi Legea nr. 10/2001.
Pentru a răspunde motivelor de recurs, Înalta Curte va analiza atât calitatea recurentului-reclamant de a formula în numele şi pentru numita C.A.F. notificări în baza Legii nr. 10/2001 pentru acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv de către stat, cât şi vocaţia recurentului-reclamant de a dobândi despăgubirile cuvenite numitei C.A.F. pentru imobilele preluate abuziv de către stat.
Este adevărat că recurentul-reclamant a încheiat cu numita C.A.F., persoană interzisă, reprezentată de R.A., un contract suplimentar la contractul de vânzare-cumpărare cu obligaţia de întreţinere prin care, în schimbul întreţinerii, C.A.F. transmite dobânditorului P.T.: „dreptul de acţiuni pentru suprafaţa de 10 ha, echivalent arabil aflat în administrarea SC R. SA Rogova, judeţul Mehedinţi, precum şi toate drepturile ce i se cuvin şi vor fi reconstituite ulterior, în baza Legii nr. 18/1991 şi, respectiv Legii nr. 112/1995” (contract autentificat în 22 mai 1997).
Recurentul-reclamant a mai încheiat cu numita C.A.F. actul adiţional din 13 mi 1997, prin care se menţionează că în schimbul întreţinerii i se transmit lui P.T. „drepturile cuvenite drept despăgubiri acordate prin hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, nr. 1558 din 18 martie 1997, pentru imobilul situat în comuna Corlăţel, judeţul Mehedinţi, preluat în proprietatea statului”.
În baza raporturilor contractuale menţionate:
- P.T. a formulat notificarea nr. 10930 din 20 septembrie 2005, în calitate de mandatar şi moştenitor al numitei C.A.F., solicitând în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în comuna Corlăţel, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949;
- P.T. a formulat notificarea nr. 1477/M/2001 în calitate de mandatar al numitei C.A.F., solicitând în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în comuna Corlătel, trecut în proprietatea starului în baza Decretului nr. 83/1949;
- P.T. a formulat notificarea nr. 15/E/2001, solicitând, în temeiul prevederilor art. 36 şi urm. şi ale art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru mai multe imobile situate în comuna Corlătel, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949, imobile care în prezent nu mai există şi care au aparţinut autoarei sale, C.A.F.
Prin adresele din 29 aprilie 2008, Instituţia Prefectului - Judeţul Mehedinţi a comunicat lui P.T. faptul că dispoziţia nr. 17 din 25 februarie 2008 şi dispoziţia nr. 18 din 25 februarie 2008 prin care au fost soluţionate notificarea nr. 15/E/2001, respectiv notificarea nr. 1477/M/2001, au fost restituite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru faptul că:
- pentru notificarea nr. 15/E/2001, petentul P.T. nu are calitatea de persoană îndreptăţită;
- pentru notificarea nr. 1477/M/2001, petentul P.T. nu a făcut dovada mandatului acordat pentru a depune notificarea în baza Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
Art. 3 alin. „(1) Sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:
a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;
b) persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv;
c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 06 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau întreruptă în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă, precum şi partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă şi-au reluat activitatea în condiţiile legii.”
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001:
„(2) De prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.”
Potrivit pct. 16.5. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005:
„16.5. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale, prevăzute la pct. 16.1-16.3, vor fi însoţite de următoarele înscrisuri:
a) întreaga documentaţie aferentă acestora, respectiv: acte juridice translative de proprietate, care atestă deţinerea proprietăţii de către o persoană fizică sau juridică; acte juridice care atestă deţinerea proprietăţii de către persoana fizică ori juridică îndreptăţită sau, după caz, ascendentul acesteia, la data preluării abuzive; acte juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă (în situaţiile în care persoana fizică ori juridică îndreptăţită sau, după caz, ascendentul acesteia a încasat o despăgubire, dosarul va conţine dovada plăţii acesteia şi cuantumul despăgubirii ce trebuie dedusă potrivit procedurii prevăzute la pct. 22.11); acte juridice care atestă calitatea de moştenitor;
b) orice înscrisuri care descriu imobilele, construcţii demolate, depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, inclusiv orice expertize judiciare sau extrajudiciare depuse de persoana îndreptăţită, împreună cu evaluarea întocmită de comisia de evaluare internă, constituită la nivelul fiecărei entităţi implicate în soluţionarea notificărilor în temeiul pct. 1.1-1.2 ale Cap. III din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
c) orice alte înscrisuri depuse de persoana îndreptăţită şi orice declaraţii notariale date de aceasta pe propria răspundere şi declaraţii notariale date de persoana în viaţă, care atestă anumite situaţii în legătură cu imobilul notificat şi care au contribuit la fundamentarea deciziei/dispoziţiei sau, după caz, a ordinului;
d) situaţia juridică actuală a imobilului obiect al notificării;
e) orice alte înscrisuri existente la dosar.”
Din interpretarea dispoziţiilor citate, rezultă că pentru a avea vocaţie la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi Titlul VII din Legea nr. 247/2005, persoana care formulează notificarea trebuie să fie ori proprietarul bunului trecut abuziv în proprietatea statului ori moştenitorul legal ori testamentar al acesteia sau mandatarul persoanei îndreptăţite.
În cauză, recurentul-reclamant P.T. nu are nici calitatea de proprietar al imobilelor pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii şi nici calitatea de moştenitor legal ori testamentar al persoanei îndreptăţite C.A.F., întrucât calitatea de moştenitor nu poate fi dobândită în baza unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere.
La data încheierii actelor adiţionale la contractul de întreţinere, bunurile imobile a căror restituire prin echivalent o solicită recurentul-reclamant nu erau în patrimoniul beneficiarei întreţinerii şi nu au intrat în acel patrimoniu până la data decesului persoanei respective, astfel că actele juridice respective nu au produs efecte translative de proprietate în beneficiul debitorului obligaţiei de întreţinere.
Este adevărat că recurentului-reclamant i-a fost conferită calitatea de mandatar al numitei C.A.F., conform procurii cu caracter general autentificată prin încheierea nr. 196 din 23 martie 2007, însă Înalta Curte reţine că această procură este ulterioară momentului formulării notificărilor şi că este dată pentru reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti.
Întrucât acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este condiţionată exclusiv de calitatea de proprietar al bunului sau de moştenitor al proprietarului, Înalta Curte constată că, în prezent, în condiţiile în care persoana îndreptăţită C.A.F. este decedată în prezent, recurentul-reclamant P.T., în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, nu are vocaţia legală de moştenitor pentru a dobândi măsurile reparatorii cuvenite persoanei îndreptăţite.
Astfel, refuzul intimatei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a pune în aplicare dispoziţiile menţionate în cererea de chemare în judecată nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate criticile din recurs referitoare la faptul că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut că P.T. are calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii cuvenite numitei C.A.F., în baza contractul de vânzare-cumpărare din 02 august 1980, suplimentat cu actele adiţionale din 22 mai 1997 şi din 13 mai 1997.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.T. împotriva sentinţei civile nr. 110 din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5910/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5917/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
