ICCJ. Decizia nr. 5944/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5944/2009
Dosar nr. 7990/1/2009
Şedinţa publică din 18 decembrie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 217/ CA din 8 decembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la cererea formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T., având ca obiect anularea ordinelor nr. 5098/2005 şi nr. 5099/2005 emise de pârât şi a respins celelalte capete de cerere ca nefondate, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.
Autoritatea de lucru judecat a fost constatată în raport cu sentinţa civilă nr. 52/ CA din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, rămasa irevocabilă prin Decizia nr. 1972 din 16 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant pentru anularea ordinelor menţionate.
2.Recursul reclamantului
Recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi s-a întemeiat pe două motive principale şi anume:
- constatarea greşită a existenţei identităţii de obiect, părţi şi cauză între cele două litigii, având în vedere că prima acţiune a vizat exclusiv anularea ordinelor menţionate;
- respingerea greşită de către instanţa de fond a celorlalte cereri din acţiune, fiind îndeplinite cerinţele art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât s-a dovedit refuzul autorităţilor pârâte de a soluţiona memoriile adresate şi de a comunica documentele solicitate.
3.Decizia pronunţată în recurs
Prin Decizia nr. 3941 din 29 septembrie 2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recursul a fost respins, ca nefondat.
Soluţionând recursul, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat a fost întemeiat admisă de instanţa de fond, care a constatat identitatea de părţi,obiect şi cauză între cele două litigii, în condiţiile în care ambele cereri de chemare în judecată au fost formulate în baza Legii nr. 554/2004 şi au vizat anularea Ordinelor nr. 5098 şi nr. 5099/2005 emise de M.E.C.T. şi recunoaşterea dreptului de informare şi a dreptului la egalitate de şanse şi tratament.
Cu privire la celelalte cereri formulate de reclamant, instanţa de recurs a reţinut că acestea au fost respinse ca nefondate, întrucât petiţiile recurentului-reclamant au fost soluţionate de minister şi, prin răspunsurile comunicate, nu i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege sau un interes legitim şi nici nu i s-a cauzat un prejudiciu moral sau material, care să justifice acordarea daunelor solicitate.
4.Cererea de revizuire formulată de recurentul-reclamant
împotriva deciziei pronunţate în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recurentul C.C. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, revizuentul a arătat că recursul a fost soluţionat la data de 29 septembrie 2009, când a fost în imposibilitate de a se prezenta, pentru că nu a cunoscut împrejurarea că protestul judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie avea să înceteze exact în acea zi.
În dovedirea cererii, revizuentul a depus la dosar extrase din corespondenţa electronică purtată cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în perioada protestului judecătorilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii
Analizând motivul de revizuire invocat în raport cu prevederile legale aplicabile şi cu înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că demersul revizuentului este întemeiat.
Potrivit art. 322 pct. 8 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs care evocă fondul, dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În speţă, recursul a fost soluţionat în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2009, după ce, cu numai o zi înainte, Adunarea Generală a Judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrunită la 28 septembrie 2009, hotărâse suspendarea protestului iniţiat la data de 1 septembrie 2009.
Revizuentul a luat cunoştinţă despre suspendarea protestului chiar în ziua şedinţei de judecată, la ora 949, când Biroul de Informare şi relaţii Publice al Curţii a răspuns, prin poştă electronică, unei petiţii pe care partea o transmisese în acelaşi mod la data de 25 septembrie 2009.
Având în vedere că revizuentul domiciliază în municipiul Iaşi, fiind în imposibilitate de a se mai deplasa până la sediul Înaltei Curţi în cursul aceleiaşi zile, instanţa constată că împrejurările pe care se întemeiază cererea se încadrează în prevederile art. 322 pct. 8 C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte va admite cererea de revizuire în temeiul art. 327 C. proc. civ., urmând să fixeze termen pentru judecarea fondului la data de 5 martie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de C.C. împotriva Deciziei nr. 3941 din 29 septembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fixează termen la 5 martie 2010 pentru judecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5909/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3523/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
