ICCJ. Decizia nr. 5875/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5875/2009
Dosar nr. 800/2/2009
Şedinţa publică din 17 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2137 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi a fost respinsă acţiunea reclamantului A.I.M. în contradictoriu cu S.P.P. ca fiind tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea introductivă reclamantul a solicitat anularea Ordinului emis de Directorul S.P.P., prin care a fost transferat din funcţia pe care o ocupa în cadrul S.P.P. în funcţia de agent de ordine la Secţia 14 Poliţie, cu repunerea în funcţia deţinută anterior transferului şi repararea pagubei produse prin actul administrativ atacat.
Instanţa de fond a analizat cu prioritate excepţia de tardivitate a formulării acţiunii invocată de pârâtul S.P.P. prin întâmpinare şi a apreciat că este întemeiată apărarea formulată, întrucât ordinul atacat este emis la data de 1 decembrie 2006, iar acţiunea a fost introdusă la instanţă la 21 ianuarie 2009 mult peste termenul prevăzut de lege, astfel încât a dispus respingerea ca tardivă a acţiunii.
Împotriva sentinţei civile nr. 2137 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul A.I.M., care a învederat că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea în contencios administrativ ca tardivă, deoarece cererea de chemare în judecată a fost introdusă în termen legal, respectiv în anul 2007, la Tribunalul Bucureşti.
Recursul este nefondat.
Rezultă cu evidenţă, din actele dosarului, că măsura transferului reclamantului, în interesul serviciului, de la S.P.P. la M.A.I., începând cu data de 1 decembrie 2006, dispusă prin Ordinul directorului S.P.P. nr. D.P. 291 din 30 noiembrie 2006, s-a luat la cererea recurentului. Recurentul, de altfel, a întocmit şi semnat la data de 29 noiembrie 2006 nota de lichidare, iar începând cu data de 1 decembrie 2006 a început să funcţioneze la Secţia 14 Poliţie la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti. Este probat în cauză, de asemenea, că reclamantul a luat la cunoştinţă de existenţa actului administrativ contestat pe calea contenciosului administrativ, încă de la data emiterii acestuia, şi că acţiunea în contencios administrativ a fost introdusă la Curtea de Apel Bucureşti la data de 28 ianuarie 2009.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, „cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii; c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, „pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".
Instanţa de fond, prin raportare la circumstanţele de fapt ale cauzei şi la prevederile legale sus menţionate, a procedat, în consecinţă, în mod legal, la admiterea excepţiei tardivităţii introducerii acţiunii, invocată de pârâtul S.P.P., şi la respingerea pe acest temei a cererii de chemare în judecată formulată de recurentul A.I.M., reţinând în mod întemeiat că nu a fost respectat de către reclamant termenul imperativ prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
În aceste condiţii, se constată că hotărârea recurată este legală şi că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, urmând a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca ne fondat a recursului declarat de reclamantul A.I.M. împotriva sentinţei civile nr. 2137 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.I.M. împotriva sentinţei civile nr. 2137 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5871/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5886/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
