ICCJ. Decizia nr. 679/2009. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 679/2009

Dosar nr. 1539/2008

Şedinţa publică din 10 februarie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, anularea hotărârii nr. 5187 din 07 aprilie2008 emisă de aceasta şi recunoaşterea calităţii sale de beneficiar al Legii nr. 189/ 2000 pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în mod nelegal, prin Hotărârea nr. 5187 din 07 aprilie 2008, pârâta i-a respins cererea, ignorând faptul că s-a refugiat împreună cu familia din localitatea Coşna, judeţul Năsăud în localitatea Dorna Candrenilor, imediat după ce s-a instaurat ocupaţia ungară, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.

Prin sentinţa civilă nr. 101 din 8 septembrie 2008 Curtea de Apel Suceava, secţia comerciala, contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de S.V., a anulat Hotărârea nr. 5187 din 07 aprilie 2008 emisă de pârâta C.J.P. Suceava, a stabilit reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 20 iunie 1941 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din actele dosarului, precum şi din declaraţiile martorilor rezultă fără echivoc că în perioada iunie 1941 - 6 martie 1945 reclamanta împreună cu familia sa s-au refugiat din localitatea Coşna în localitatea Dorna Candrenilor, beneficiind astfel de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Suceava, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză.

Recursul este nefondat.

Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este de necontestat şi rezultă din dovezile administrate (actele de stare civilă şi declaraţiile martorilor F.I. şi I.A.) că în perioada iunie 1941 - 6 martie 1945 intimata - reclamantă S.V., născută la data de 20 iunie 1941, împreună cu întreaga sa familie s-a refugiat din Loc. Coşna aflată sub ocupaţie ungară la acea dată, în Loc. Dorna Candrenilor, Jud. Câmpulung.

în anul 1940, Comuna Coşna a trecut la Judeţul Năsăud, intrând sub ocupaţie maghiară.

Astfel cum rezultă şi din declaraţiile martorilor F.I. şi I.A., intimata - reclamantă împreună cu mama sa s-au refugiat pe teritoriul Comunei Dorna Candrenilor, unde au rămas până în anul 1945.

Prin urmare, este de necontestat faptul că, în perioada iunie 1941 şi până în martie 1945, motivat de persecuţiile etnice ce se exercitau împotriva populaţiei de origine română de către ocupaţia maghiară instaurată pe teritoriul comunei Coşna, intimata împreună cu familia sa a fost nevoită să se refugieze pe teritoriul comunei Dorna Candreni, Jud. Câmpulung.

Esenţial în cauză este, aşadar, faptul că din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, reclamanta şi familia sa au fost obligaţi să îşi părăsească domiciliul, refugiindu-se într-o altă localitate. Că schimbarea domiciliului de către reclamantă şi familia sa a fost determinată de persecuţiile etnice suferite de aceştia rezultă şi din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga perioadă prevăzută de OG nr. 105/1999,

în cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, aşadar conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi în consecinţă să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de C.J.P. Suceava împotriva sentinţei civile nr. 101 din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 679/2009. Contencios