ICCJ. Decizia nr. 77/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 77/2009
Dosar nr. 398/35/2008
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 aprilie 2008, F. Satu Mare – S.C. de gradul II a solicitat ca în contradictoriu cu Guvernul României şi Consiliul Judeţean Satu Mare să se dispună anularea HG nr. 967 din 5 septembrie 2002 prin care s-a atestat apartenenţa la domeniul public al Judeţului Satu Mare (poziţiile nr. 167 - 168 din anexa 1) a imobilului – construcţie şi teren, cu consecinţa excluderii lui din anexa respectivă.
De asemenea, a cerut să se constate nelegalitatea şi să se dispună anularea parţială a Hotărârii Consiliului Judeţean Satu Mare nr. 16/2002, care a stat la baza emiterii primului act administrativ.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este titulara titlului de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Satu Mare, strada Decebal nr. 2, înscris în C.F. nr. 4 Satu Mare, nr. top 513/3, reprezentând construcţia existentă şi respectiv, a dreptului de folosinţă asupra terenului aferent pe durata existenţei acelei construcţii. Că, trecerea imobilului în domeniul public al judeţului Satu Mare s-a făcut în mod samavolnic, prin nesocotirea dreptului său de proprietate asupra construcţiei, ocupată parţial de Biblioteca Judeţeană, echivalând practic, cu o naţionalizare.
A precizat totodată, că deşi s-a adresat Guvernului României cu o cerere pentru revocarea parţială a HG nr. 967 din 5 septembrie 2002, demersul său nu a fost urmat de o rezolvare favorabilă a cererii de către autoritatea publică emitentă.
Prin sentinţa civilă nr. 128/CA din 23 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins primul capăt de cerere, ca efect al constatării că atât plângerea administrativă prealabilă, cât şi acţiunea pentru anularea Hotărârii Guvernului nr. 967/2002 nu au fost formulate de reclamantă în termenele prevăzute de art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În ceea ce priveşte capătul 2 de cerere, instanţa şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Satu Mare, conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ., cu raportare la art. 2 lit. d) din acelaşi cod.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că deşi HG nr. 967/2002 a fost publicată în M. Of. al Românei, Partea I nr. 685 din 17 septembrie 2002, reclamanta a exercitat plângerea prealabilă la data de 7 septembrie 2007, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea respectivă are natura unui act administrativ individual şi prin urmare, acţiunea în anulare trebuia introdusă, conform art. 11 alin. (2) aceeaşi lege dar nu mai târziu de 1 an de la data aducerii sale la cunoştinţă subiecţilor vizaţi, operaţiune realizată prin publicarea actului juridic.
În legătură cu Hotărârea nr. 16/2002 adoptată de Consiliul Judeţean Satu Mare, curtea a concluzionat în sensul că ea are caracterul unui act administrativ adoptat în aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Că, în raport de această împrejurare şi de dispoziţiile art. 2 pct. 1) lit. d) din Legea nr. 554/2004 competenţa materială de soluţionare, în primă instanţă a celui de al doilea capăt de cerere aparţine Tribunalului Satu Mare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta, F. Satu Mare – S.C. de gradul II.
Recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat cauza pe baza excepţiei de tardivitate ridicată pârâtul Guvernul României, deoarece HG nr. 967/2002 este un act administrativ cu caracter normativ care, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 poate fi atacat oricând.
Cât priveşte rezolvarea dată celui de al doilea capăt de cerere, a arătat că în opinia sa, hotărârea consiliului judeţean referitoare la modificarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al judeţului Satu Mare, are natura unui act premergător emiterii hotărârii guvernamentale, mai precis a unei operaţiuni administrative ce nu produce efecte juridice prin ea însăşi, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (2) al aceleiaşi legi organice, legalitatea actului premergător este supusă cenzurii instanţei de judecată competentă să se pronunţe asupra hotărârii respective.
Recursul este nefondat sub aspectul ambelor critici formulate.
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, hotărârile adoptate de Guvern în cadrul procedurii de atestare a domeniului public ce aparţine statului sau unităţilor administrativ – teritoriale nu pot fi calificate ca fiind acte administrative normative, deoarece ele nu conţin reguli de conduită cu caracter general, impersonal şi de aplicabilitate repetată, ci au ca efect, delimitarea acestui domeniu, prin individualizarea bunurilor domeniale şi a titularilor dreptului de proprietate.
În speţă, prin HG nr. 967 din 5 septembrie 2002, a fost atestată apartenenţa la domeniul public al judeţului Satu Mare, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din acest judeţ a unor bunuri imobile menţionate în anexa 1, între care se regăseşte şi imobilul - construcţie şi teren – situat în municipiul Satu Mare.
Deşi actul administrativ individual a fost publicat în M. Of. al României I nr. 685 din 17 septembrie 2002, când evident, reclamanta a putut lua cunoştinţă de existenţa şi conţinutul său, cererea de revocare a actului juridic la Secretariatul General al Guvernului a fost înregistrată abia la 7 septembrie 2007, deci după expirarea termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la termenul de exercitare a dreptului la acţiune s-a constatat în mod judicios că este la rândul lui, depăşit în raport de prevederile art. 11 din lege şi de faptul că acţiunea a fost formulată de reclamantă la data de 21 aprilie 2008, împotriva unei hotărâri guvernamentale adoptată în anul 2002, a cărei comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în M. Of.
HG nr. 967 din 5 septembrie 2002 a fost precedată de Hotărârea nr. 16/2002 a Consiliului Judeţean Satu Mare, care este un act administrativ distinct, adoptat de autoritatea publică judeţeană în aplicarea prevederilor cuprinse în Legea nr. 213/1998.
Ţinând seama de această împrejurare şi de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d), art. 158 alin. (3) C. proc. civ., curtea de apel a procedat corect şi atunci când prin sentinţă s-a dezinvestit cu privire la judecata capătului secund al a cererii în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Faţă de considerentele expuse şi în lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) din acelaşi cod pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F. Satu Mare – S.C. de gradul II împotriva sentinţei civile nr. 128/CA/2008/PI din 23 iunie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 682/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 82/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
