ICCJ. Decizia nr. 743/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 743/2009
Dosar nr. 5848/1/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de A.I., prin care solicită constatarea dobândirii de drept a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a desfăşurării activităţii sale în cadrul D.N.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul C.S.M. a reţinut, în esenţă, că prin numirea la Parchetul Naţional Anticorupţie, în prezent D.N.A., recurentul nu a dobândit „eo ipso" gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât s-ar eluda în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs.
Intimatul C.S.M. a mai reţinut că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea activităţii în cadrul D.N.A. procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii (art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, republicată). Se arată de asemenea că, numirea la Parchetul Naţional Anticorupţie, în prezent D.N.A., conferă dreptul procurorului de a funcţiona la această structură, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa acesteia şi de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru această funcţie nu şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
S-a mai susţinut de către intimat că dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie doar prin numirea la D.N.A. ar crea o situaţie discriminatorie, dezavantajoasă în raport de toţi ceilalţi procurori din cadrul M.P., care prin promovarea la parchetele imediat superioare trebuie să susţină mai multe concursuri.
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004, a declarat recurs A.I., solicitând recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurentul critică hotărârea C.S.M. pentru nelegalitate, arătând că numirea sa a fost făcută conform dispoziţiilor legale în vigoare la momentul respectiv, pe perioadă nedeterminată şi că de fapt aceasta reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor condiţii speciale, având acelaşi efect ca şi promovarea realizată în urma organizării unui concurs sau examen.
Recurentul a mai arătat că hotărârea atacată este de natură a da naştere la o serie de probleme juridice, cu privire la legalitatea activităţilor desfăşurate şi a actelor de procedură întocmite.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul susţine că recursul este neîntemeiat, arătând, în esenţă că procedura şi condiţiile pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt diferite de cele pentru numirea în funcţia de procuror la D.N.A.
Astfel la D.N.A., procurorii sunt numiţi prin ordin al procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul C.S.M., în timp ce promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se dispune, prin hotărâre, de către C.S.M.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în cererea de recurs şi a apărărilor intimatului, ţinând seama de înscrisurile depuse la dosar şi de normele aplicabile în materia supusă analizei, în succesiunea lor în timp, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea recurentului, împreună cu alte 26 de cereri, toate având ca obiect recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
Problema de drept supusă analizei vizează deci acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recurentului, care a fost numit procuror la D.N.A.(nivel central) prin Ordinul nr. 374 din 21 decembrie 2005 al procurorului şef al D.N.A., fiind declarat admis la interviul organizat la data de 24 noiembrie 2005, de către comisia constituită conform art. 87 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară.
Parchetul Naţional Anticorupţie a fost înfiinţat prin OUG nr. 43/2002, ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie, care îşi exercită atribuţiile pe întregul teritoriu al României, prin procurori specializaţi.
Iniţial, Parchetul Naţional Anticorupţie a fost organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul M.P., fiind condus de un procuror general şi coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, iar în OUG nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet specializat funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Concepţia cu privire la acest organism specializat în combaterea corupţiei a fost radical modificată prin OUG nr. 134/2005 care, la art. 1, a prevăzut reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie sub forma D.N.A., structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, „în cadrul" Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, ulterior, prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, care a modificat dispoziţia legală susmenţionată, în sensul înfiinţării D.N.A., ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom.
D.N.A. este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului şef al direcţiei (art. 1 alin. (31) din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare).
Evoluţia legislativă rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcţii componente.
Curtea constată că art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcţie de execuţie, derogatorie de la procedura de drept comun, stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecţie a candidaţilor prin prisma unor condiţii şi calităţi profesionale specifice, stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcţiei de procuror la D.N.A.
În aceste condiţii, numirea procurorilor specializaţi potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp şi îndeplinirea de către aceştia a atribuţiilor specifice funcţiei are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În practica intimatului C.S.M., gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale (hotărârea Plenului nr. 878 din 13 decembrie 2007). „Gradul profesional" nu este o noţiune abstractă, desprinsă de conţinutul concret al atribuţiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul, atribuţii care corespund nivelului parchetului în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea.
În mod corespunzător, concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcţii de execuţie superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract. Numai prin excepţie, în cazurile expres prevăzute de lege, promovarea se face „pe loc".
De asemenea, potrivit art. 5 alin. (2) din OUG nr. 43/2002, Serviciile teritoriale ale D.N.A. sunt înfiinţate „în cadrul" acesteia, prin ordin al procurorului - şef, fără a avea o competenţă materială diferită de cea a structurii centrale, astfel că procurorii repartizaţi în structurile teritoriale au acelaşi statut cu cei care îşi desfăşoară activitatea în structura centrală.
Având în vedere raţiunile şi scopurile specifice ce au stat la baza înfiinţării actualei D.N.A. - raţiuni ce vizează realizarea obiectivelor de aderare a României la U.E. şi eficientizarea luptei împotriva corupţiei, prin crearea unor structuri specializate, pe criterii de înaltă ţinută morală şi de performanţă a procurorilor specializaţi în combaterea infracţiunilor de corupţie - Curtea urmează să înlăture apărarea intimatului în sensul că recunoaşterea gradului profesional solicitat de recurentă ar avea ca efect o discriminare a celorlalţi magistraţi din România, cărora, susţine intimatul, „nu li s-a recunoscut în aceleaşi condiţii vreun grad profesional omisso medio, cu încălcarea principiului egalităţii".
În jurisprudenţa sa constantă, C.E.D.O. a reţinut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă (cauza B. împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007).
Un argument suplimentar îl constituie, de asemenea, jurisprudenţă în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care nu poate fi ignorată în soluţionarea prezentului recurs şi care, prin deciziile pronunţate în această materie, a recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru procurorii din cadrul D.N.A.
O soluţie contrară, fără argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii înaltei Curţi, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergenţe de jurisprudenţă care ar avea efect un climat de incertitudine şi insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi va anula Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce o priveşte pe recurentă, obligându-l pe intimat să-i recunoască acesteia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.I. împotriva Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce-l priveşte pe recurent.
Obligă intimatul C.S.M. să emită o hotărâre prin care să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 706/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 744/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
