ICCJ. Decizia nr. 634/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 634/2009
Dosar nr. 11/59/2007
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 87 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul T.I.A. care a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.V. Bucureşti, anularea Ordinului
A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 înregistrat la D.R.V. Arad sub nr. 18781/21 noiembrie 2006, privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru numirea în funcţiile vacante existente în statul de funcţii al A.N.V. - aparat propriu şi structuri subordonate la data de 01 ianuarie 2007; a actului administrativ intitulat „preaviz" şi emis de A.N.V. sub nr. 63922/119 din 24 noiembrie 2006; a actelor administrative subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006; obligarea pârâtei la plata daunelor materiale reprezentând salariile de care a fost privat de la data de 01 ianuarie 2007 până la încadrarea într-o funcţie publică, precum şi la plata de daune morale pentru prejudiciile morale cauzate de comportamentul ilicit al pârâtei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că emiterea de către pârâta din cauză a actelor administrative atacate de reclamant, a fost urmarea măsurilor legislative instituite prin HG nr. 1552 din 1 noiembrie 2006, privind reorganizarea şi funcţionarea A.N.V., adoptată în temeiul art. 108 din Constituţie şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.
S-a reţinut incidenţa prevederilor art. 9 din HG nr. 1552/2006 privind numirea personalului contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră care îşi încetează activitatea precum şi numirea personalului din cadrul direcţiilor regionale vamale, iar excepţia de nelegalitate a acestor prevederi legale, a fost respinsă irevocabil de către instanţă.
prin Ordinul nr. 8829 din 17 noiembrie 2006, Vicepreşedintele A.N.A.F., a aprobat regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor la care face referire art. 9 al HG nr. 1552/2006.
Reorganizarea efectuată în aparatul vamal, tot prin raportare la cerinţele art. 84 indice 2 şi 3 din Legea nr. 188/1999, reflectată în actele emise pe seama reclamantului, evidenţiază că acestuia i s-a emis preavizul cerut de art. 842 alin. (3) al legii, având la dispoziţie funcţii vacante corespunzătoare, conform listei cunoscute de reclamantşi aşa cum dispunealin. 5 al articolului de lege menţionat, iar reclamantul nu a depus nici o opţiune pentru ocuparea vreunui post, dimpotrivă, opţiunea sa a fost aceea de a nu se supune procedurilor legale desfăşurate de autoritatea pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T.I.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac recurentul-reclamant reia motivele de nelegalitate invocate prin acţiune şi concluziile scrise depuse la fondul cauzei, iar cu privire la ordinul A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 susţine în recurs că nu a fost publicat în M. Of. al României şi, ca atare, nu a intrat în vigoare şi nu putea fi pus în aplicare.
Arată recurentul în esenţă că reorganizarea aparatului vamal a fost inefectivă, încălcând prevederile art. 84, alin. (4) şi (5) (actualmente art. 100, alin. (4) şi (5)) din Legea 188/1999. Reducerea funcţiei ocupate de acesta nu a fost justificată, ceea ce atrage nulitatea ordinului de eliberare din funcţie, în baza art. 100, alin. (4) din Legea 188/1999.
Instanţa de judecată a refuzat, în mod nejustificat, să facă aplicarea art. 174 C. proc. civ. în sensul că pârâta a depus fişa postului pentru funcţia ocupată de recurent înainte de eliberare, dar a refuzat să depună celelalte fişe ale postului solicitate, făcând astfel imposibilă realizarea unei comparaţii între atribuţiile aferente.
Instanţa de fond a refuzat să facă aplicarea art. 225 C. proc. civ. în condiţiile în care în faza de administrare a probaţiunii s-a dispus ca pârâta A.N.V. să răspundă la un interogatoriu prin care i se solicita să arate momentul în care funcţiile scoase la concurs sau vacante au apărut în organigrama D.J.A.O.V. Arad, precum şi actele în baza cărora au apărut.
La interogatoriu a răspuns Direcţia Timişoara care nu a clarificat nici momentul apariţiei acestor posturi, nici modalitatea şi nici actele în baza cărora au apărut. Această atitudine reprezintă în opinia recurentului un refuz neechivoc de a răspunde la interogatoriu.
preavizul impunea înscrierea la examen pentru ocuparea unei funcţii publice vacante, ceea ce încalcă prevederile art. 842, alin. (5) şi art. 84~ din Legea 188/1999.
Se arată că Decizia de eliberare din funcţie a fost dată cu încălcarea art. 842, alin. (6) din Legea 188/1999 (actualmente 99, alin. (6)) respectiv fără a se solicita lista funcţiilor publice vacante de la A.N.F.P.
Prin întâmpinare intimata A.N.V. prin D.R.A. şi Operaţiuni Vamale Timişoara a solicitat respingerea recursului, menţinerea sentinţei civile nr. 87/09.04,2008 şi menţinerea ca temeinice si legale a Ordinului A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006, a preavizului nr. 63955/119/2006 şi a actelor subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului nr. 8829/2006.
Astfel, intimata susţine aceleaşi apărări pe care le-a formulat la fondul cauzei în raport de motivele de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant, făcând o expunere detaliată a contextului şi motivelor ce au determinat emiterea actelor administrative contestate.
Astfel, raportat la aderarea la data de 01 ianuarie 2007 a României la U.E., s-a procedat la desfiinţarea frontierei între ţara noastră şi statele membre ale acesteia, fapt care a condus la desfiinţarea birourilor vamale de frontieră din aceste locaţii şi pe cale de consecinţă la o amplă reorganizare administrativă a întregului sistem vamal, obligativitatea reorganizării fiind stabilită prin HG nr. 1552/2006.
Urmare a intrării în vigoare a actului normativ menţionat şi în baza art. 7 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, A.N.V. a emis Ordinele nr. 8790 şi 8791 din 10 noiembrie 2006 prin care s-au desfiinţat D.R.V. Arad şi Timişoara, graniţa de vest fiind cea mai afectată de reorganizare, ulterior fiind emis Ordinul nr. 8795 din 10 noiembrie 2006 prin care s-a înfiinţat D.R.V. Timişoara care a preluat în subordine şi birourile vamale de interior din fosta D.R.V. Arad şi respectiv atribuţiile şi competenţa teritorială a acesteia.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor şi de prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
HG nr. 1552/2006 reglementează reorganizarea şi funcţionarea A.N.V. şi stabileşte modul de încadrare a personalului pe bază de examen sau concurs în cazul reducerii numărului de personal vamal sau al încetării activităţii unor birouri vamale începând cu 1 ianuarie 2007.
Întregul sistem vamal a fost supus procedurii de reorganizare în contextul aderării României la U.E. prin redimensionarea direcţiilor regionale vamale de frontieră, a birourilor vamale de frontieră ceea ce a presupus şi modificarea politicii de personal.
În acest sens s-a aprobat structura organizatorică a direcţiilor regionale vamale prin ordinul vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 8799 din 10 noiembrie 2006 şi a fost emisă lista funcţiilor publice de execuţie vacante la data de 01.01,2007 pentru întregul sistem vamal, care cuprinde funcţiile publice vacante structurate pe sectoare de activitate, fiind menţionat şi numărul posturilor vacante aferente funcţiei publice raportat la nivelul studiilor.
Reorganizarea a privit deci întreg sistemul vamal şi într-adevăr, aşa cum arată intimata-pârâtă în lista funcţiilor publice vacante existente în statul de funcţii al A.N.V, şi care a fost comunicată la data de 04,12.2006 prin adresa nr. 65403/2006, existau un nr. 1548 de funcţii publice vacante, iar numărul funcţionarilor publici care au primit preaviz şi care au fost supuşi programului de reorganizare este de 1263, rezultând astfel o diferenţa de 2S5 de funcţii publice vacante care se regăseau ulterior în statul de funcţii.
Numărul de funcţionari publici supus reorganizării raportat la numărul funcţiilor publice vacante existente a fost într-adevăr mai mic însă recurentul nu a optat pentru nici una dintre funcţiile vacante.
funcţionarii publici care, urmare a desfiinţării postului deţinut anterior, nu au optat iniţial pentru o funcţie publică de natura celei anterior deţinute şi nu s-au înscris la examen, au fost ulterior redistribuiţi de asemenea în urma manifestării lor de voinţă, de către A.N.F.P. în conformitate cu dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 188/1999 - republicată.
Recurentul a fost numit în aceste condiţii pe perioadă nedeterminată în funcţia publică de inspector principal din cadrul D.R.A.O.V. Timişoara – funcţie refuzată de acesta.
Se constată astfel că deşi nu a optat niciodată pe parcursul reorganizării sau al procesului de redistribuire, pentru niciuna dintre funcţiile vacante din sistemul public, recurentul susţine că a fost obligat să se înscrise la concurs sau examen, fără a arăta pentru care funcţie publică i s-a impus o astfel de obligaţie, iar intimata a motivat punctual că funcţionarii publici afectaţi de reorganizare au participat la concurs decât în cazul în care pentru funcţia publică au optat mai mulţi funcţionari publici.
În situaţia în care pentru funcţiile publice pentru care aceştia au optat, nu s-a mai înscris nici un alt funcţionar public, acestea le-au fost atribuite conform opţiunii, fără a fi obligaţi la susţinerea unui examen, în această situaţie aflându-se foarte mulţi funcţionari publici.
Recurentul - reclamant nu a formulat cerere de transfer, astfel că nu poate susţine întemeiat că intimata a încălcat dispoziţiile art. 842 alin. (6) dinLegea nr. 188/1999 (actualmente art. 99 alin. (6)), iar lista funcţiilor publice vacante din cadrul altor instituţii publice decât autoritatea reorganizată, se solicită în perioada de preaviz doar în situaţia în care nu exista funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii publice supuse reorganizării, idee ce nu se justifică în cauză în raport de cele arătate anterior.
Criticile formulate în recurs de recurent ce vizează neanalizarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă raportat la Ordinul A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 apar lipsite de interes în condiţiile în care acesta nu şi-a exercitat dreptul legal de opţiune pentru niciuna dintre funcţiile publice vacante.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 republicată, rezultă că nepublicarea actului normativ atrage inopozabilitatea acestuia, iar nu nelegalitatea şi în condiţiile în care nu a participat la nici un astfel de concurs nu poate pretinde că este vătămat în drepturile sale astfel cum rezultă din prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia prima instanţă nu a făcut aplicarea art. 225 C. proc. civ., se constată că este neîntemeiat în condiţiile în care la interogatoriul admis de instanţă a răspuns D.R.A.O.V. Timişoara în numele şi pentru A.N.V. Bucureşti în baza mandatului general de reprezentare dat prin O.C. nr. 948/2004, fiind depuse note de şedinţă atât în privinţa întrebării formulate de recurentul-reclamant prin cererea aflată la fila 117 cât şi cu privire la cererea de despăgubiri formulată de acesta la termenul de judecată din 16 ianuarie 2008.
pentru aceste considerente, se constată ca legală şi temeinică hotărârea atacată prin care s-au respins cererea reclamantului având ca obiect anularea Ordinului A.N.V. nr. 8129/2006, a preavizului nr. 63955/119/2006 şi a actelor subsecvente inclusiv a examenului organizat în baza ordinului menţionat şi solicitarea de daune, urmând ca în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de recurentul-reclamant să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.I.A. împotriva sentinţei civile nr. 87 din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 623/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 706/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
