ICCJ. Decizia nr. 751/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 751/2009
Dosar nr. 9349/1/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin recursul formulat la data de 12 noiembrie 2008, recurentul M.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Suceava a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 981 din 2 octombrie 2008, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea hotărârii, C.S.M. a reţinut, în esenţă, următoarele:
- procurorii din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care au solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au susţinut un concurs de promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;
- deşi este organizată ca o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. are personalitate juridică proprie, cu atribuţii, competenţă, organizare şi salarizare stabilite prin lege specială (art. 75 alin. (12) din Legea nr. 304/2004);
- competenţa prevăzută de Legea nr. 508/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aparţine Direcţiei, astfel că nu poate fi pusă în discuţie validitatea actelor procedurale întocmite de către procurorii specializaţi care nu au grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- numirea procurorilor într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004 şi ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art. 75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcţii de execuţie, care se face numai prin concurs, în condiţiile art. 43 şi 44 din Legea nr. 3 03/2004;
- art. 26 din Legea nr. 508/2004 prevede că dispoziţiile legilor nr. 303, 304 şi 317/2004, republicate, se aplică în mod corespunzător şi D.I.I.C.O.T., astfel că procurorii care activează în cadrul Direcţiei pot fi promovaţi în funcţii de execuţie numai prin concurs, conform art. 43 – art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;
- în temeiul art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, la încetarea activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorii revin la parchetele de unde provin; pentru situaţia în care la parchetul unde procurorul a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin OUG nr. 100/ 2007 s-a constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă;
- salarizarea procurorilor D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător indemnizaţiei procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător;
- hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunţate în recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă judecăţii.
Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. a fost atacată cu recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentul M.C., care a solicitat anularea ei ca nelegală şi netemeinică, în ceea ce îl priveşte, şi admiterea cererii de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, recurentul a arătat că prin ordinul nr. 2974/C din 16 octombrie 2003 al M.J. a fost numit începând cu data de 16 octombrie 2003 în funcţia de procuror şef la Serviciul Teritorial Anticorupţie Suceava din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. 2, art. 9 din Legea nr. 503/2002 şi art. 94 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
Promovarea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Suceava s-a făcut pe o perioadă nedeterminată şi, în consecinţă, aceasta reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor condiţii speciale, având acelaşi efect ca şi promovarea realizată în urma unui concurs sau examen.
Totodată, a arătat că revenirea procurorului la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcţioneze după încetarea activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T., în temeiul art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004, nu echivalează cu pierderea unui drept câştigat, respectiv gradul profesional şi salarizarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurentul a arătat, de asemenea, că în calitate de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. a îndeplinit acte procesuale şi procedurale ce intră în competenţa acestei structuri şi a beneficiat în fapt şi în drept de statutul şi remuneraţia acordată procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la jurisprudenţa anterioară a înaltei Curţi, recurentul a arătat că Plenul C.S.M. a ignorat atât punctul de vedere evocat constant în hotărârile judecătoreşti, cât şi faptul că nu există o practică neunitară care să determine necesitatea unui recurs în interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea principiilor fundamentale menţionate în art. 1 din Protocolul nr. 12 la C.E.D.O.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat că respingerea cererii recurentului s-a făcut cu interpretarea corectă şi distincţia cuvenită între noţiunile de „numire" şi „promovare" pentru care legea prevede condiţii şi proceduri diferite, reluând, în esenţă, argumentele expuse în hotărârea atacată. A concluzionat în sensul că numirea la D.I.I.C.O.T. conferă dreptul procurorilor de a funcţiona la această structură specializată, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa ei, de a fi remuneraţi cu indemnizaţia prevăzută de lege, dar nu şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care poate fi obţinut numai prin concurs. în caz contrar - în optica intimatului s-ar crea o situaţie discriminatorie, dezavantajoasă pentru toţi ceilalţi procurori din cadrul M.P. care, pentru a promova la parchetele imediat superioare, trebuie să susţină concursuri.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a apărărilor formulate în întâmpinare, ţinând seama de înscrisurile depuse la dosar şi de normele aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Ordinul nr. 2974/C din 16 octombrie 2003 al Ministrului Justiţiei, recurentul a fost numit în funcţia de procuror şef la Serviciul Teritorial Anticorupţie Suceava din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, în conformitate cu Legea nr. 503/2002.
În esenţă, problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procurorului M.C. care a fost numit la D.I.IC.O.T., în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.
Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acest fapt rezultând în mod expres şi fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, atât în forma iniţială cât şi în forma modificată şi completată prin OUG nr. 131/2006, conform cărora: „Prin prezenta lege se înfiinţează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".
De asemenea, este necontestat faptul că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face potrivit dispoziţiilor Legii nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul M.P. a D.I.I.C.O.T., dispoziţii cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcţii de execuţie sau de conducere, reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Astfel, recurentul a fost numit în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr. 2974/C din 16 octombrie 2003 al M.J. şi a fost salarizat în baza Ordinului nr. 1623 din 6 noiembrie 2003 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la DIICOT din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile şi potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci recunoaşterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet.
Rezultă aşadar că prin hotărârea recurată se face confuzie între efectele instituţiei promovării procurorilor şi cele ale instituţiei numirii acestora.
Pe de altă parte, Curtea reţine că existenţa unei anumit conjuncturi socio-politice, a făcut necesară înfiinţarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de reglementare a condiţiilor şi procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenţi, în condiţiile şi conform unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 303/2004).
Aceleaşi necesităţi în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism explică şi existenţa în cadrul D.I.I.C.O.T. a serviciilor şi birourilor teritoriale, fără a trage însă concluzia că procurorii care le deservesc ar avea competenţe sau grade diferite, deoarece ei îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi structuri, şi anume D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere modalitatea de înfiinţare a D.I.I.C.O.T. şi de numire a procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T. urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naşte în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.
De altfel, în ceea ce priveşte noţiunea de discriminare, Curtea are în vedere şi practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea şi Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra României) în care s-a reţinut că „o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă ea nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat".
Or, în speţă, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 şi înfiinţarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândeşte ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detaşări sau delegări - instituţii care nu se confundă cu „numirea" în funcţie).
Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează carierea magistraţilor", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.
Or, în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit, în condiţiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că, potrivit raţionamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia parchetelor.
Pe de altă parte, nerecunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaştere a competenţei ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuţiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structură înfiinţată ca atare prin lege.
În fine, în soluţionarea prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudenţa constantă a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care s-a pronunţat în sensul recunoaşterii gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru procurorii din cadrul structurilor specializate organizate în cadrul acestui parchet.
O soluţie contrară, fără argumente solide care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ar genera divergenţe de jurisprudenţa care ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine şi insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (hotărârea C.E.D.O. pronunţată în cauza S.H. împotriva Ucrainei, nr. 48553/99, citată în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în cauza P. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 514/ 14 iunie 2006).
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/ 2004 şi va anula Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl priveşte pe recurent, cu consecinţa admiterii cererii de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.C. împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce-l priveşte pe recurent.
Obligă intimatul C.S.M. să emită o hotărâre prin care să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cu opinia separată a domnului judecător E.A., în sensul respingerii recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 750/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 754/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
