ICCJ. Decizia nr. 756/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 756/2009
Dosar nr. 93/33/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta O.I. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 21401 din 27 iunie 2007 emisă de aceasta din urmă, cu consecinţa obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită este nelegală şi netemeinică, întrucât împreună cu familia a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, datorită persecuţiilor etnice, urmare ocupării Ardealului de Nord.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 166 din 11 februarie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 21401 din 27 iunie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pe perioada 15 noiembrie 1940 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 11 ianuarie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că declaraţiile martorilor sunt pertinente, arătând fapte pe care le-au cunoscut direct şi în care au fost implicaţi personal.
În plus, pârâta, prin Hotărârea nr. 18370 din 23 august 2005, recunoaşte martorului D.V. calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Recurenta a susţinut în esenţă că instanţa nu a manifestat maximă diligenţă şi nu administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului şi formarea unei convingeri intime.
De asemenea, prin notele depuse a fila 4 dosarul de recurs, recurenta invocă un alt motiv de recurs, respectiv tardivitatea formulării acţiunii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva hotărârii comisiei care funcţionează în cadrul caselor judeţene de pensii şi a municipiului Bucureşti persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.
Cum hotărârea pârâtei, ce face obiectul contestaţiei în cauză, i-a fost comunicată reclamantei la data de 9 august 2007, conform recipisei confirmării de primire (fila 5 - dosar recurs), iar contestaţia a fost înregistrată la data de 16 ianuarie 2008, rezultă că aceasta a fost tardiv introdusă, prima instanţă în mod greşit procedând la soluţionarea pe fond a cauzei.
Este adevărat că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, la care face trimitere art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, stabileşte, la art. l1 alin. (1), că, în raport cu anumite momente reglementate restrictiv, "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni" de la acel moment.
OG nr. 105/1999 este, însă, un act normativ cu caracter de lege specială, ale cărui norme - conform regulii specialia generalibus derogant - derogă de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ reglementat prin Legea nr. 554/2004.
Dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, cuprinse în Legea nr. 554/2004, sunt, aşadar, aplicabile domeniului la care se referă OG nr. 105/1999, numai în măsura în care prevăd aspecte nereglementate de această lege specială.
Cum art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999 prevede expres termenul în care se poate face contestaţie împotriva hotărârii comisiei, acesta fiind de 30 de zile de la data comunicării actului, referirea pe care acelaşi articol o face la Legea contenciosului administrativ trebuie considerat că vizează doar competenţa instanţei de contencios administrativ şi procedura în faţa acelei instanţe, nu şi termenele prevăzute de legea cadru.
Problema de drept a fost, de altfel, rezolvată prin Decizia nr. 32 din 16 aprilie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, în recursul în interesul legii având ca obiect chiar acest aspect, al aplicării de către instanţele de judecată a prevederilor art. 7 alin. (4) teza I din OG nr. 105/1999, instanţa supremă stabilind că, hotărârea Comisiei poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform textului de lege mai sus menţionat".
Pentru considerentele arătate, acţiunea reclamantei fiind tardiv formulată, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată iar acţiunea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 166 din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea formulată de O.I. ca tardiv formulată.
Irevocabil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 754/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 757/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
