ICCJ. Decizia nr. 757/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 757/2009
Dosar nr. 433/33/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul L.V. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 22605 din 11 februarie 2008 eliberată de aceasta din urmă, cu consecinţa obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declaraţii de martori şi acte de stare civilă.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 337 din 26 martie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 22605 din 11 februarie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat, pe perioada septembrie 1941 – martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobate prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că probele existente la dosar, atestă cu caracter unitar împrejurarea că reclamantul, împreună cu părinţii săi s-au refugiat în perioada 20 septembrie 1941 – 10 mai 1945, din localitatea Feldioara în comuna Cătina, judeţul Cluj, ca urmare a persecuţiilor etnice.
A mai reţinut şi că probele testimoniale provin de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs C.J.P. Cluj.
Recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa a acordat drepturile reclamantului începând cu data de 1 august 2007, deşi cererea nr. 56739 este din 1 august 2007 iar data corectă a acordării este 1 septembrie 2007.
Referitor la probele administrate în cauză, recurenta a susţinut că acestea sunt insuficiente, întrucât dacă se are în vedere pluralul legii, trebuie să existe două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date; data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu, pentru a putea fi coroborateîn favoarea reclamantului.
Examinând sentinţa în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu normele legale incidente pricinii şi cu motivele de recurs formulate se constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În conformitate cu art. 1 lit. a) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată în altă localitate decât cea de domiciliu, urmare a acestor persecuţii.
De asemenea, potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu actele oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
În cauză, declaraţiile martorilor D.I. şi U.I. nu sunt relevante în soluţionarea cauzei.
Astfel din declaraţia notarială a martorului D.I. rezultă că acesta îl cunoaşte pe reclamant şi ştie că în perioada 20 septembrie 1941 din cauza represiunilor maghiare a fost nevoit să părăsească Ardealul de Nord şi să se refugieze din localitatea de domiciliu Feldioara, în localitatea Cătina, judeţul Cluj.
Martorul spune că ştie acest lucru, întrucât a fost şi el refugiat în aceeaşi localitate, deşi nu posedă hotărâre de refugiat de la C.P.
Referitor la cea de-a doua declaraţie, respectiv aceea a martorului U.I., aceasta nu este suficientă pentru dezlegarea pricinii dedusă judecăţii, întrucât localităţile de plecare nu sunt aceleaşi iar vârsta fragedă (7 ani) avută de martor la data refugiului pune sub semnul îndoielii autenticitatea celor relatate de martor.
Rezultă aşadar că declaraţiile martorilor, singurele probe pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, nu respectă cerinţele prevăzute de lege (art. 192 şi art. 196 C. proc. civ.) cu excepţia identităţii şi vârstei martorilor, şi nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
Or, pentru a ajunge la o soluţie temeinică şi legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori – potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. – a stărui prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală pentru aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii. În acest sens, aceleaşi prevederi legale acordă judecătorilor puterea de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile s-ar împotrivi.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de reclamant, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Pentru aceste motive, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi, în temeiul art. 313 teza I C. proc. civ., va fi trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, care – în aplicarea art. 315 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod – va proceda la completarea probatoriului, în sensul audierii nemijlocite a altor martori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 337 din 26 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 756/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 758/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
