ICCJ. Decizia nr. 90/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 90/2009
Dosar nr. 1091/40/2008
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.B. a chemat în judecată C.J.P. Botoşani, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea Hotărârii nr. 1887 din 14 februarie 2008 emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod greşit pârâta nu i-a acordat vechimea pentru motive etnice şi rasiale de 4 ani şi 7 luni, aşa cum rezultă din adeverinţa din 7 septembrie 207 şi din 31 octombrie 2000 eliberate de C.S.I.E. din România, ci i s-a recunoscut o vechime de 3 ani, 9 luni şi 21 de zile.
La primul termen de judecată, pârâta C.J.P. Botoşani a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Botoşani, în raport de dispoziţiile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa nr. 623 din 16 aprilie 2008 Tribunalul Botoşani a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Curtea de Apel Suceava prin sentinţa civilă nr. 87 din 7 iulie 2008, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 1884 din 14 februarie 2008 emisă de C.J.P. Botoşani şi constatând că reclamantul are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că petentul a făcut dovada că perioada refugiului este diferită decât cea reţinută de pârâtă şi, că susţinerile pârâtei din întâmpinarea formulată sunt lipsite de orice suport probator.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta C.J.P. Botoşani.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 4 din Normele metodologice din data de 14 februarie 2002 privind aplicarea OG nr. 105/1999, în sensul că nu s-a avut în vedere conţinutul adeverinţei din 7 septembrie 2007 eliberată de C.S.I.E. din România.
A mai susţinut recurenta că intimatul primeşte indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 189/2000 încă din anul 2000, urmare a emiterii Deciziei nr. 179/2000 dar că pentru perioada de dinainte de 15 mai 1941 nu i-a putut acorda aceste drepturi, întrucât nu a dovedit că ar fi fost refugiat, strămutat sau deportat din motive etnice.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de C.J.P. Botoşani este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilorart. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1, lit. c)).
Prin art. 6 din ordonanţă s-a stabilit că „dovada situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
În cauză, din adeverinţele eliberate de C.S.I.E. din România (fila 4 şi 5 dosar) rezultă că reclamantul a fost strămutat din localitatea Suliţa în oraşul Botoşani în luna septembrie 1940, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu după 6 martie 1945, după eliberarea din lagărul de la Tiraspol.
După cum se poate observa, din analiza dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, condiţia de bază pe care trebuie să o îndeplinească persoana care solicită drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 este aceea de a fi fost persecutată pe criterii etnice şi determinată să-şi schimbe domiciliul, legea nefăcând nici o distincţie între naţionalitatea celor persecutaţi, sau între localităţile unde a avut loc refugiul.
Cum petentul a făcut dovada refugiului precum şi a perioadei acestuia, care este diferită de aceea pe care a reţinut-o pârâta, rezultă că recursul declarat de C.J.P. Botoşani este nefondat, urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 87 din 7 iulie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 711/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 945/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
