ICCJ. Decizia nr. 711/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 711/2009
Dosar nr. 951/33/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 17 iunie 2008, reclamantul I.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bistriţa - Năsăud, anularea Hotărârii nr. 2786 din 19 februarie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 188/2000, în calitate de fiu-moştenitor a tatălui său I.I. care a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată, sub dominaţie maghiară, în perioada 1 martie 1943 - 10 iunie 1944.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 570 din 2 septembrie 2008 a respins acţiunea formulată de reclamantul I.L. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bistriţa – Năsăud, ca nefondată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, cererea de acordare a drepturilor formulată de reclamant este o solicitare de stabilire a calităţii sale de persoană persecutată etnic, fără ca situaţia de fapt să-i fie incidentă reclamantului, ci numai tatălui acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul I.L., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând că, a fost persecutat din motive etnice, întrucât în perioada 1 martie 1943 - 10 iunie 1944 când tatăl său a fost dus la muncă forţată în Ungaria, a avut de suferit privaţiuni, împreună cu familia rămasă la domiciliu.
Examinând sentinţa atacată, critica formulată prin recurs, dispoziţiile legale incidente pricinii şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Din conţinutul înscrisurilor depuse la dosar rezultă că, obiectul cererii reclamantului este recunoaşterea şi acordarea pentru sine, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât tatăl acestuia a fost persecutat etnic, prin trimiterea de către autorităţile maghiare în detaşament de muncă forţată. Astfel reclamantul solicită stabilirea calităţii sale de persoană persecutată etnic, deşi situaţia de fapt este incidentă numai tatălui reclamantului I.I., iar nu şi reclamantului.
Se reţine că recurentul – reclamant nu s-a aflat în niciuna din situaţiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000, nu a dovedit şi nici nu a afirmat măcar, refugiul său împreună cu vreunul din părinţi sau cu o altă persoană, din cauza persecuţiilor etnice.
Legea nr. 189/2000 nu prevede recunoaşterea şi stabilirea calităţii de persoană persecutată etnic, prin succesiune de drepturi, nici chiar în situaţia în care unuia dintre părinţi i-ar fi fost recunoscută calitatea de persoană persecutată etnic, singura excepţie consacrată de legiuitor este situaţia soţului supravieţuitor, reglementată de art. 3 din Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, întrucât în cauză nu sunt incidente prevederile art. 1 din OUG nr. 105/1999, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.L. împotriva sentinţei civile nr. 570 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 582/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 90/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
