ICCJ. Decizia nr. 1028/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1028/2010
Dosar nr. 892/44/2009
Şedinţa publică din 22 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 99 din 30 martie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul D.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor;
- a dispus anularea Ordinului nr. 69587 din 23 aprilie 2009 emis de autoritatea pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi repunerea reclamantului în funcţia şi atribuţiile specifice postului din care a fost demis;
- a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării ordinului respectiv;
- a obligat autoritatea pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 804,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul nr. 69587 din 23 aprilie 2009 emis de preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor s-a dispus că, începând cu data de 23 aprilie 2009, domnului D.I., director executiv al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Vrancea, îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcţia publică, din motive neimputabile funcţionarului public, conform prevederilor legale şi că, începând cu aceeaşi dată, funcţionarului public i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice şi poate opta pentru numirea pe o funcţie publică vacantă, în termenele şi condiţiile prevăzute de art. 99 din Legea nr. 188/1999, republicată.
Curtea de apel a reţinut că măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, întrucât OUG nr. 37/2009, în temeiul căreia a fost emis actul, a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1.257 din 07 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, astfel că nu mai este necesară analiza şi a altor motive invocate în acţiune privitoare la încălcarea şi a altor dispoziţii legale naţionale sau a unor dispoziţii internaţionale pe care România s-a angajat să le respecte.
In ceea ce priveşte suspendarea executării actului contestat, Curtea de apel a apreciat că acest capăt de cerere este rămas fără de obiect, atâta vreme cât, prin sentinţa ce se va pronunţa, definitivă şi executorie, acest act va fi desfiinţat.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 99 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea formulată de reclamantul D.I., întrucât ordinul contestat este legal, fiind emis în temeiul şi pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor imperative ale art. III din OUG nr. 37/2009, cu respectarea întocmai a termenelor şi condiţiilor prevăzute de acest act normativ.
Totodată, mai susţine recurenta-pârâtă că nu se poate aprecia că efectele deciziei Curţii Constituţionale, prin care a fost constatată neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009, retroactivează pentru perioada anterioară publicării deciziei, astfel că nu se poate considera că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea legii.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
În cauză este necontestat faptul că Ordinul nr. 69587 din 23 aprilie 2009 emis de preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin care s-a dispus că, începând cu data de 23 aprilie 2009, domnului D.I., director executiv al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Vrancea, îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcţia publică, a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, potrivit cărora: „(1) Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă (...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (...)".
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Totodată, este necontestat că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
In plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte reţine că întemeiat şi legal a apreciat instanţa de fond că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională.
Sunt neîntemeiate susţinerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea ordinului contestat este validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de constituţionalitate al prevederilor în temeiul şi în executarea cărora a fost emis.
Faţă de aceste susţineri, Înalta Curte reţine că desfiinţarea funcţiei publice deţinute de reclamant este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituţionale, revenindu-se astfel la forma şi structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică şi ale cărei dispoziţii sunt de natură să asigure stabilitatea funcţiei publice, ca element al securităţii sociale, este cert stabilit că au fost încălcate în cauză.
Admiterea opiniei contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituţionalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de Curtea de apel este legală şi temeinică, nefiind întemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., invocate în recurs, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei civile nr. 99 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 935/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1035/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
