ICCJ. Decizia nr. 1088/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1088/2010
Dosar nr. 79/46/200.
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 62 /F-C din data de 25 martie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată R.G.C., în contradictoriu cu pârâţii Judecătoria Piteşti, H.F.C., I.F. şi P.E.M.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, a reţinut în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 ianuarie 2009 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta R.G.C., în contradictoriu cu pârâtele Judecătoria Piteşti, H.F.C., I.F. şi P.E.M., a solicitat anularea deciziilor emise de pârâta Judecătoria Piteşti în dosarele nr. 4524/280/2007 şi nr. 6399/280/2006, repararea prejudiciului produs prin abuz de funcţie, fals intelectual, lipsa de folosinţă a dreptului real de proprietate, transmis de bunica sa I.F., precum şi a dreptului de moştenire în cotă de 3/8 de pe urma tatălui său, prin refuzul soluţionării cererii formulată în temeiul art. 781 C. civ. şi prin netrimiterea dosarului nr. 6399/280/2006, la instanţa competentă pentru cercetare judecătorească.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Judecătoria Piteşti la despăgubiri delictuale, rezultate din refuzul acesteia de: a) predarea în natură a bunului individual determinat în testamentul menţionat mai sus; b) plata fructelor neîncasate din data de 29 octombrie 1999; c) predarea rezervei succesorale, de pe urma fratelui său, în cotă de 3/8; menţionează că patrimoniul transmis în indiviziune de defuncta I.F. este format din: Farmacia veche din Stolnici (de 6 camere), o construcţie de două camere, ambele construite pe un teren în suprafaţă de 0,21 ha, recuperat în baza Legii nr. 112/1995; 170 mp situaţi în Piteşti şi apartamentul nr. 3 cu anexe, ambele amplasate, iar tatăl său a avut în Vâlcea apartamentul nr. 9 şi apartamentul nr. 12, toate administrate de I.F., deoarece acesta era bolnav, furate de aceasta şi trecute sub tăcere de pârâta Judecătoria Piteşti, care ascunde furtul celorlalte pârâte, iar în dosarul nr. 6399/280/2006, îi fură dreptul de proprietate, prin reducerea acestuia de la 50% din patrimoniul transmis în indiviziune de defuncta I.F., la cca. 18% dintr-un singur bun, a cărui valoare nu acoperă nici fructele neîncasate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta I.F. a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, susţinând că acţiunea nu vizează emiterea unui act administrativ, ci hotărâri judecătoreşti care pot fi atacate prin căile prevăzute de Codul de procedură civilă, nu pe calea contenciosului administrativ; mai arată că reclamanta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Pârâta Judecătoria Piteşti, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, invocând excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Judecătoriei Piteşti, faţă de disp. art. 38 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora judecătoriile nu au personalitate juridică, neputând sta în faţa instanţei în nume propriu, ci prin intermediul tribunalelor, care au personalitate juridică. De asemenea, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere obiectul acesteia; susţine că legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate de pârâtă în cauzele deduse judecăţii, nu pot fi analizate decât prin formularea căilor de atac prevăzute de lege, iar nu pe calea contenciosului administrativ.
Concluzionând, prima instanţă a reţinut că hotărârile judecătoreşti pot fi analizate şi, eventual, desfiinţate numai prin căile de atac prevăzute de lege, nu pe calea contenciosului administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004, judecătoria nefiind un organ administrativ, ci un organ judecătoresc.
Prin cererea formulată la data de 6 mai 2009, petenta I.F. a solicitat, în nume propriu şi pentru fiica sa, H.F. completarea sentinţei nr. 62/F-C/din data de 25 martie 2009 a curţii de apel, în sensul acordării cheltuielilor de judecată.
Procuratorul intimatei R.G.C. prin cererea reconvenţională a solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea cercetărilor penale asupra chitanţei nr. 33 din dosarul de fond.
Totodată a constatat că este inadmisibilă cererea reconvenţională faţă de obiectul prezentei cereri privind completarea hotărârii.
Prin sentinţa nr. 90-F-CONT din data de 3 iunie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de petenta I.F., în nume propriu şi pentru fiica sa H.F.C., privind completarea sentinţei nr. 62 /F-C din data de 25 martie 2009, pronunţată în dosarul nr. 79/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii R.G.C., Judecătoria, P.E.M.
Totodată, a respins ca inadmisibilă, cererea reconvenţională formulată de R.G.C., prin procurator R.M.
Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii, în acelaşi termen în care se poate formula, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
arătă instanţa că se pronunţă numai asupra respectivului capăt de cerere şi nu face o nouă judecare a cauzei, care este posibilă numai în condiţiile prevăzute de lege.
împotriva acestor sentinţe a declarat recurs reclamanta R.C. în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. Recurenta a invocat şi prevederile art. 3041 C. proc. civ. potrivit cărora cauza poate fi examinată sub toate aspectele, hotărârea neputând fi atacată cu apel.
Solicită astfel modificarea sentinţei civile nr. 62 F-C din data de 25 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în sensul de a se constata că prin exces de putere la Judecătoria Piteşti nu a fost pusă pe rol acţiunea de reparare a patrimoniului formulată în temeiul art. 781 C. civ., că nulitatea absolută a hotărârilor din încheierile de admitere în principiu şi soluţia pronunţată în dosarul nr. 6399/280/2006 au fost desfiinţate în căile legale de atac.
Susţine în continuare nulitatea absolută a hotărârii din dosarul nr. 4524/280/2007, cu motivarea că a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe prevăzute de art. 170 din Legea nr. 105/1992.
Arată că instanţa Curţii de Apel Piteşti, nu a intrat în cercetarea fondului, nu a respectat principiul adevărului consacrat de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., şi definiţiile şi dispoziţiile Legii nr. 554/2004, instanţa pronunţând o hotărâre nelegală, netemeinică dată pe bază de motive străine de natura pricinii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit al petiţiei sale.
În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 90/F CONT pronunţată la 3 iunie 2009 invocă aceleaşi temeiuri de drept prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii se precizează că respingerea cererii reconvenţionale s-a făcut fără a se intra în cercetarea fondului, cu încălcarea art. 120 alin. (2) C. proc. civ. situaţie în care s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Intimatele prin întâmpinare au solicitat respingerea ambelor recursuri ca neîntemeiate şi nelegale cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile pentru următoarele considerente:
Prima instanţă prin sentinţa nr. 62/F-C pronunţată la 25 martie 2009 a analizat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu care a fost sesizată de reclamanta R.G.C., reţinând în mod corect că în raport de obiectul cererii sintetizat în anularea unor hotărâri judecătoreşti, prejudiciul produs ca urmare a unei răspunderi delictuale, precum şi un refuz de înregistrare a unei cereri care nu a fost timbrată anticipat conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, acţiunea în contencios administrativ este inadmisibilă.
Potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, în sensul legii, contenciosul administrativ reprezintă „activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".
Hotărârile judecătoreşti nu pot fi caracterizate ca fiind acte administrative unilaterale cu caracter individual cum a considerat şi instanţa fondului, pornind de la definiţia dată în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, pentru că în conţinutul lor nu se găsesc caracteristicile acestui act .
Aceste hotărâri sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege şi nu pot face obiectul contenciosului administrativ pentru a fi modificate, casate sau anulate.
Recurenta deşi susţine temeiul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., „când hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii" respectiv instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra obiectului cererii, se constată că şi în recurs recurenta solicită să se constate nulitatea absolută a hotărârii pronunţată în dosarul nr. 4524/280/2007.
Aşadar, este inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantă prin care solicită analizarea legalităţii soluţiilor pronunţate de Judecătoria Piteşti în cauzele deduse judecăţii, câtă vreme acestea nu pot fi analizate decât prin formularea căilor de atac, neîntrunind elementele constitutive ale unui act administrativ individual şi emis de o autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004.
În baza celor mai sus expuse şi în raport de prevederile art. 20 din Legea nr. 147/1997, susţinerea recurentei privind denegarea de dreptate prin neînregistrarea cererii înaintate Judecătoriei Piteşti, nu poate fi reţinută ca un refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul legii contenciosului administrativ, respectiv ca un act administrativ asimilat.
Criticile din recurs formulate împotriva sentinţei nr. 90/F-CONT, din 3 iunie 2009 nu sunt întemeiate.
Cererea reconvenţională formulată de recurentă nu se circumscrie situaţiilor avute în vedere de art. 2812 C. proc. civ. când „prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale".
Îndreptarea hotărârilor, completarea acestora aşa cum este reglementat de art. 281 C. proc. civ., nu poate încălca principiul stabilităţii raporturilor juridice, de aceea nu se poate dispune decât pentru situaţiile strict reglementate de textul de lege şi, în nici un caz, nu poate duce la schimbarea rezolvării problemei de drept sau a părţilor în contradictoriu cu care au fost pronunţate.
În raport cu obiectul cererii de completare a hotărârii, cererea reconvenţională astfel cum a fost formulată la 3 iunie 2009 este inadmisibilă şi în mod corect a fost respinsă.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile au fost respins ca nefondate.
Cererea intimatelor privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, nu este dovedită, motiv pentru care a fost respinsă conform art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta R.G.C. împotriva sentinţei civile nr. 62/F-C din 25 martie 2009 pronunţată de Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Respinge recursul formulat de reclamanta R.G.C. împotriva sentinţei nr. 90/F- CONT din 3 iunie 2009 a aceleiaşi instanţe, ca nefondat.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatele I.F. şi H.F.C.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1075/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1089/2010. Contencios → |
|---|
