ICCJ. Decizia nr. 1217/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1217/2010
Dosar nr.6315/2/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2059 din 18 mai 2009, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat pârâţii la emiterea actelor administrative şi efectuarea operaţiunilor administrative prevăzute de HG nr. 1211/2005, necesare pentru plata către reclamanta sumei de 53,85 RON, respingând totodată excepţia prematurităţii acţiunii, invocată în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data de 27 noiembrie 2008 s-a încheiat între reclamantă, în calitate de reprezentant al Asocierii P.-A., concesionar al activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală pentru fiecare dintre cele 8 zone de dezvoltare regională şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, protocolul având ca obiect sumele restante datorate concesionarului şi confirmate de către centrele judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, potrivit HG nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, desfăşurată în anii 2006-2008.
S-a mai reţinut că, în finalul acestui protocol s-a făcut precizarea elaborării lui în baza Situaţiei centralizatoare – punctaj între SC P. SA Bucureşti şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, înregistrat cu nr. 35368 din 27 noiembrie 2008, astfel încât, luând în considerare această situaţie, rezultă o diferenţă de 53,85 RON pe care reclamanta este îndreptăţită să o primească.
Constatând că, potrivit dispoziţiilor art. 5, 6 şi 7 din HG nr. 1211/2005, fiecăruia dintre cei trei pârâţi îi revin anumite atribuţii în legătură cu plata sumelor reprezentând sprijin direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, instanţa de fond, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să efectueze operaţiunile administrative şi să emită actele administrative, prevăzute de hotărârea mai sus menţionată, necesare pentru plata, către reclamantă, a sumei de 53,85 RON.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât hotărârea a fost dată cu greşita aplicare a legii şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
De asemenea, apreciază recurentul că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu poate răspunde în situaţia instituţiilor care nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute în HG nr. 1211/2005.
S-a mai precizat în recurs că instanţa de fond a apreciat greşit că reclamantul are un interes născut şi actual pentru obţinerea sumelor reprezentând sprijin direct al statului, întrucât între societate şi minister nu existau raporturi juridice.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
SC P. SA a invocat în şedinţa publică excepţia lipsei de interes a recursului, urmând ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe şi pe acest aspect odată cu fondul.
Referitor la excepţia invocată, Curtea o va respinge, avându-se în vedere dispoziţiile HG nr. 1211/2005 şi rolul Ministerului Finanţelor Publice privind deschiderea creditelor bugetare, minister care poate sau nu aproba acest ajutor şi, prin urmare, desigur că această autoritate administrativă a statului are interes în promovarea unui recurs care o priveşte în mod direct, în raport de soluţia instanţei de fond, de admitere a acţiunii reclamantei-intimate SC P. SA.
Privitor şi la motivul de recurs invocat de minister, referitor la lipsa calităţii procesuale pasive, şi acesta va fi înlăturat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, avându-se în vedere aceleaşi considerente, neputându-se invoca de minister lipsa unor raporturi juridice cu societatea, faţă de prevederile HG nr. 1211/2005.
Pe fond recursul se va respinge, avându-se în vedere probatoriile administrate şi cererea precizatoare a reclamantei.
Între reclamantă şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a încheiat un protocol având ca obiect sume restante datorate concesionarului (reclamantei) şi confirmate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură conform HG nr. 1211/2001. Acest protocol privea sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală.
Fără putinţă de tăgadă, rezultă conform şi precizărilor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, că acest protocol conţine o eroare materială pentru totalul sumelor aprobate, suma totală de încasat fiind 11.928.455,77 RON.
După ce s-au virat o serie de sume, conform actelor aflate la dosar la 30 martie 2009, a mai rămas o diferenţă de 53,85 RON.
Corect Curtea de apel a reţinut că procedura care urma să fie parcursă pentru plata sumelor este aceea prevăzută de HG nr. 1211/2005 art. 5 şi 6, în baza situaţiei centralizatoare a cererii lor pentru încasarea subvenţiilor, Ministerul Finanţelor Publice primind cererea de deschidere a creditelor bugetare.
Prin urmare, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cât şi Ministerul Finanţelor Publice, au fiecare atribuţii proprii în legătură cu plata sumelor, reprezentând sprijin direct al statului, pentru că după aprobarea cererii de Ministerul Finanţelor Publice, din bugetul Ministerului Agriculturii, se alimentează contul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, care apoi virează sumele celor îndreptăţiţi, conform art. 7 din HG nr. 1211/2005.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondat.
Va respinge şi excepţia lipsei de interes a recursului, formulată de SC P. SA Bucureşti.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei de interes în formularea recursului invocată de intimata SC P. SA Bucureşti.
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 2059 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC P. SA în cuantum de 5.042,03 RON.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1214/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1220/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
