ICCJ. Decizia nr. 1297/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1297/2010
Dosar nr.549/59/2009
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 295 din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat în favoarea Tribunalului Caraş-Severin competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Local al comunei V., în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., având ca obiect anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 7288 din 17 martie 2009, emisă de pârâtă, suspendarea executării acestei decizii până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, precum şi exonerarea de la restituirea sumei de 35.605,66 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că temeiul legal al controlului efectuat de A.P.I.A. îl constituie OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare.
Reţinând incidenţa prevederilor art. 3 alin. (4) şi (6) şi art. 4 alin. (2) din OG nr. 79/2003, în sensul că, titlul de creanţă este asimilat actului administrativ fiscal de vreme ce cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proCod Fiscal şi că, împotriva acestui titlu de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent în condiţiile şi termenele stabilite de OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, instanţa de fond a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 218 alin. (2) C. proCod Fiscal, care fac trimitere la instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii să soluţioneze plângerea formulată împotriva deciziei emise în calea administrativă de atac.
Întrucât OG nr. 79/2003 asimilează creanţelor fiscale sumele de restiuit acordate cu titlu de sprijin în agricultură iar contestarea proceselor-verbale urmează procedura instituită de C. proCod Fiscal, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
Cum acţiunea de faţă priveşte un act administrativ fiscal, potrivit art. 85 C. proCod Fiscal şi cum din interpretarea art. 10 din Legea nr. 554/2004 rezultă că în cazul litigiilor privind taxe, impozite şi contribuţii, competenţa se stabileşte prin raportare exclusiv la criteriul valoric şi nu la nivelul instituţiei emitente a actului fiscal atacat, având în vedere că valoarea obiectului cererii se situează sub pragul de 500.000 RON, s-a apreciat că litigiul este de competenţa Tribunalului Caraş-Severin.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Consiliul Local al comunei V., care a solicitat modificarea acesteia şi stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
În dezvoltarea căii de atac, recurenta arată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât sumele în litigiu nu intră în categoria celor care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON, ci fac parte din categoria creanţelor bugetare, reglementate de OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată şi completată.
Recurenta susţine că A.P.I.A. este o instituţie publică centrală, iar în raport de criteriul rangului autorităţii publice pârăte, stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Timişoara, fiind aplicabile prevederile art. 3 pct. 1) C. proc. civ.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat modificarea în totalitate a sentinţei recurate şi stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, obiectul acţiunii îl reprezintă anularea deciziei nr. 7288 din 17 martie 2009 prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de Consiliul Local al comunei V. împotriva procesul verbal de constatare din 05 februarie 2009 întocmit de Direcţia Antifraudă şi Control din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale – A.P.I.A., prin care s-a stabilit că reclamantul datorează lui A.P.I.A. suma de 35.605,66 RON acordată ca sprijin pe suprafaţa de teren, aferent anului 2007, pentru fermele mai mari de 50 ha, reprezentând creanţă bugetară cuvenită bugetului Uniunii Europene - Fondul European pentru Garantare în Agricultură (F.E.G.A.).
Prin urmare, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată.
Conform art. 4 alin. (2) din această ordonanţă, creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
Procesul-verbal de constatare din 05 februarie 2009 întocmit de Direcţia Antifraudă şi Control din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale – A.P.I.A. reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din OG nr. 79/2003, modificată, titlu de creanţă, iar potrivit alin. (4), constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proCod Fiscal
Potrivit art. 3 alin. (6) din OG nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de C. proCod Fiscal
Prin urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanţe fiscale asimilate, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Din acest motiv, competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal ce soluţionează plângerea împotriva deciziei administrativ-fiscale emise în calea administrativă de atac este stabilită în funcţie de suma contestată, conform textului legal amintit şi nu în funcţie de rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanţă.
Aceleaşi considerente conduc la constatarea inaplicabilităţii prevăzute de art. 3 pct. 1) C. proc. civ., invocate de către recurent.
Faţă de cele anterior reţinute, văzând neîntrunirea motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al comunei V. împotriva sentinţei civile nr. 295 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1321/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1293/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
