ICCJ. Decizia nr. 1324/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1324/2010
Dosar nr.1754/2/2009
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 1919 din 6 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Banca F. Romania SA şi A.N.A.F. în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa, învestită cu soluţionarea cererii introductive, a reţinut că reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 371 din 5 noiembrie 2008 emisă de A.N.A.F., reţinând că în litigiul de faţă, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită în raport de cuantumul sumei contestate, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel încât Tribunalul este instanţa competentă material a soluţiona fondul contestaţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.N.A.F., criticând sentinţa atacată ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta a arătat că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii, considerând că în această cauză este stabilită competenţa instanţei raportat la organul emitent al actului administrativ atacat.
S-a precizat că în cauză se solicită anularea deciziei nr. 371 din 5 noiembrie 2008 emisă de A.N.A.F., care este o autoritate de nivel central, iar competenţa aparţine Curţii de Apel pentru soluţionarea fondului contestaţiei.
Înalta Curte de casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa pronunţată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unei decizii prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva unei decizii de regularizare a situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul fiscal nr. 259 din 25 iunie 2008, emisă în temeiul raportului de inspecţie din 25 iunie 2008 întocmit de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, obligaţii totale în sumă de 479.002 RON.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proCod Fiscal, în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o taxă, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu aparţine în primă instanţă Tribunalului, cum corect a stabilit instanţa prin sentinţa atacată, iar Înalta Curte, constatând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinţei, în temeiul art. 312 din C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 1919 din 6 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 1326/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1323/2010. Contencios. Anulare act... → |
---|