ICCJ. Decizia nr. 1341/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1341/2010
Dosar nr. 933/44/2009
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, în condiţiile art. 581 C. proc. civ., reclamanta SC S.S.C. SRL Schela-Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Galaţi - D.G.F.P. Galaţi, suspendarea executării silite pornite împotriva deciziilor nr. 115 din 20 octombrie 2008 şi 37 din 05 ianuarie 2009, până la soluţionarea cauzei pe fond.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că, prin Decizia nr. 115 din 20 octombrie 2008, s-a dispus atragerea răspunderii SC S.S.C. SRL, în solidar cu debitorul SC S.S. SRL pentru suma de 900.799 RON, iar prin Decizia nr. 37 din 05 ianuarie 2009 a fost respinsă contestaţia formulată împotriva primei decizii, menţinându-se actul atacat.
A mai arătat reclamanta că, deşi prin sentinţa nr. 80 din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea în anularea celor două decizii, s-a continuat executarea silită, cu consecinţe păgubitoare pentru societatea comercială în cauză.
Pe timpul judecării fondului cauzei, reclamanta a modificat temeiul de drept al acţiunii, invocând dispoziţiile art. 215 C. proc. civ. şi a consemnat cauţiunea stabilită de instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 160 din 18 iunie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de SC S.S.C. SRL, dispunând suspendarea deciziilor nr. 115/2008 şi 37/2009, emise de A.F.P. a Municipiului Galaţi, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată de pârâtă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa fondului a reţinut că solicitarea de suspendare întruneşte condiţia cazului bine justificat, sentinţa prin care au fost anulate deciziile a căror suspendare s-a solicitat înlăturând prezumţia de legalitate de care se bucură actele administrative.
Referitor la condiţia pagubei iminente, s-a reţinut că după pronunţarea sentinţei de anulare a celor două decizii, reclamanta a fost înştiinţată despre vânzarea la licitaţie a unor bunuri sechestrate anterior solicitându-i-se punerea la dispoziţie şi a altor bunuri în vederea inventarierii şi evaluării. S-a concluzionat că şi după pronunţarea sentinţei prin care au fost anulate deciziile, acestea au continuat să producă efecte păgubitoare pentru societatea reclamantă.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs pârâta A.F.P. a Municipiului Galaţi, în termen legal.
Împotriva recursului pârâta a arătat, în esenţă următoarele:
Motivele avute in vedere la convingerea instanţei de fond în admiterea cererii de suspendare, au fost determinate de soluţia instanţei pronunţată în Dosarul nr. 161/44/2009, care are ca obiect anulare act administrativ fiscal şi prin care s-a dispus definitiv dar nu irevocabil, anularea deciziei nr. 115 din 20 octombrie 2008 şi a deciziei nr. 37 din data de 05 ianuarie 2009.
Deşi, în pronunţarea soluţiei, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 14 pct. 6 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care interzic promovarea mai multor cereri de suspendare având acelaşi obiect şi fiind întemeiate pe aceiaşi cauză şi aceleaşi motive, aceasta a apreciat că prin anularea celor două decizii emise de A.F.P. a Municipiului Galaţi, a fost eliminată prezumţia de legalitate a acestora.
Or, voinţa legiuitorului nu a fost satisfăcută câtă vreme, pe rolul aceleiaşi instanţe se aflau trei dosare cu acelaşi obiect, care vizau aceleaşi părţi şi în care se invocau aceleaşi motive de fapt şi de drept.
Sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nelegală, câtă vreme soluţia instanţei de fond pronunţată asupra anularii actelor administrative nu este şi irevocabilă.
Argumentele instanţei de fond avute în vedere în pronunţarea unei soluţii favorabile, au fost pierderile invocate de reclamantă şi nedovedite de aceasta, pe care le înregistra societatea prin înstrăinarea unor bunuri din patrimoniu. Or, aşa cum a reţinut şi instanţa, înstrăinarea bunurilor prin vânzarea la licitaţie nu a avut loc, era în curs de desfăşurare, motiv pentru care s-a apreciat că şi din acest punct de vedere soluţia pronunţată este netemeinică.
Reaua - credinţă a societăţii reclamante a fost dovedită prin promovarea aceloraşi motive, dar prin intermediul mai multor acţiuni, câtă vreme actul normativ pe care şi-a întemeiat acţiunea, interzice posibilitatea promovării mai multor cereri de suspendare împotriva măsurilor dispuse prin aceleaşi acte administrative, respectiv art. 14 pct. 6 din Legea nr. 554/2004.
Uşor de observat este faptul că instanţa de fond, nu şi-a motivat soluţia pe cele două condiţii impuse de legiuitor, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, ci a justificat-o, invocând soluţia instanţei de fond din dosarul în care s-a judecat anularea actelor.
Singura motivare a instanţei se referă la valoarea de titlu executoriu a acestor decizii, bazate pe o soluţie care nu este irevocabilă, invocând faptul că prezumţia de legalitate ale acestora a fost eliminată.
Într-o asemenea împrejurare, soluţia dată este netemeinică şi nelegală, câtă vreme cererea este inadmisibilă, ba mai mult pronunţată şi sub imperiul autorităţii de lucru judecat.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. 80 din 14 aprilie 2009, a admis acţiunea principală formulată de reclamantă, în consecinţă, a anulat actul a cărui suspendare s-a solicitat în prezenta cauză, în speţă fiind incidente prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
În textul legal precitat se prevede că: „În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14 se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.
Având ca reper acest text de lege şi observând că deciziile nr. 115 din 20 octombrie 2008 şi nr. 37 din 5 ianuarie 2009 emise de pârâtă au fost anulate de judecătorul fondului, urmează ca suspendarea în prezenta cauză să opereze până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de fond, prin efectul legii, astfel că analizarea motivelor de recurs a devenit superfluă, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu le va mai examina.
Faţă de cele ce preced, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de A.F.P. a Municipiului Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.F.P. a Municipiului Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 160 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1352/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1266/2010. Contencios → |
|---|
