ICCJ. Decizia nr. 1469/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1469/2010
Dosar nr. 27826/3/200.
Şedinţa publică din 16 martie 201.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4422 din 10 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC HGA.S.I. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta A.N.L., prin care solicita anularea deciziei emisă de pârâtă şi comunicată reclamantei prin adresa nr. 11995 din 29 aprilie 2008, prin care a fost anulată licitaţia organizată în vederea atribuirii contractului de execuţie a trei blocuri situate în oraşul Eforie, judeţul Constanţa, anularea tuturor actelor subsecvente acestei decizii, inclusiv actele de organizare a unei noi licitaţii şi rezultatul acesteia, respectiv a procesului-verbal încheiat cu ocazia deschiderii ofertelor în vederea atribuirii contractelor de execuţie a celor trei imobile, precum şi a deciziei de atribuire a acestei lucrări SC I.M.C. SRL Mamaia, celălalt candidat de la prima licitaţie, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 354,038.32 Euro (1324740,59 lei) reprezentând profitul de 5% nerealizat (prevăzut în caietul de sarcini al licitaţiei - pct. 7.1), şi a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din Certificatul de atestare fiscală eliberat la data de 22 aprilie 2008 de Administraţia Finanţelor Publice Sector 6 Bucureşti, document prezentat Comisiei de evaluare de către reclamantă, rezultă că la data de 17 martie 2008, aceasta figura în evidenţe cu obligaţii de plată către buget în valoare de 506.982 lei, din care 54.036 lei reprezentând obligaţii fiscale accesorii.
În acelaşi document, la pct. B - Alte menţiuni, figurează înscrise deconturile de taxă pe valoare adăugată înregistrate la Administraţia Finanţelor Publice Sector 6, sub nr. 728454 din 26 noiembrie 2007 (816.464 lei), nr. 696025 din 08 februarie 2008 (48.717 lei) şi nr. 738744 din 25 februarie 2008 (20.474 lei).
În privinţa acestora, la data emiterii certificatului de atestare fiscală, nu era finalizat Raportul de inspecţie fiscală privind cererea reclamantei de rambursare a TVA în valoare de 885.655 lei, împrejurare ce rezultă din Adresa nr. 27125 din 21 mai 2008 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Sector 6, în care se face precizarea că, la momentul emiterii ei, a fost finalizată inspecţia fiscală, în urma căreia a rămas de restituit societăţii reclamante suma de 86.830 lei.
Totodată, reţine instanţa de fond, s-a făcut menţiunea că „la data eliberării certificatului de atestare fiscală nr. 1704903 din data de 22 aprilie 2008, societatea nu avea obligaţii restante la bugetul general consolidat, suma solicitată la rambursare, precum şi suma aprobată urmare a finalizării Inspecţiei Fiscale, acoperind obligaţiile de plată faţă de Bugetul General Consolidat".
Apreciază instanţa de fond că este neîntemeiată susţinerea reclamantei, în sensul că, din Certificatul de atestare fiscală eliberat la data de 22 aprilie 2008 rezultă calitatea acesteia de creditor la bugetul de stat, întrucât la acea dată nu era finalizată inspecţia fiscală, astfel că nu era cunoscut dacă soluţia ce urma a se pronunţa în privinţa cererii de rambursare TVA era una favorabilă reclamantei şi care era suma a cărei restituire se impunea a fi aprobată pentru a se putea stabili diferenţa rezultată în urma compensării obligaţiilor de plată.
Reclamanta, se arată în considerentele sentinţei atacate, nu a făcut dovada, până la data limită de depunere a ofertelor (22 aprilie 2008), că îndeplinea cerinţele de eligibilitate înscrise în Caietul de sarcini - Partea I, pct. I, prin prezentarea unui certificat de atestare fiscală din care să rezulte că nu figura cu obligaţii de plată către bugetul general consolidat la data de 29 februarie 2008.
În aceste condiţii, concluzionează instanţa de fond, în mod corect Comisia de evaluare a decis excluderea reclamantei din procedura de atribuire pentru neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate şi anularea procedurii de atribuire a contractului de execuţie, reţinând în privinţa celuilalt ofertant, neîndeplinirea cerinţelor privind capacitatea financiară de susţinere a lucrării.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta.
- În motivarea recursului s-a arătat de către reclamanta SC HGA.S.I. SRL că instanţa de fond a apreciat şi interpretat greşit înscrisurile oficiale depuse la dosarul participării la licitaţie în vederea aprecierii eligibilităţii.
Consideră recurenta-reclamantă că excluderea sa a fost una subiectivă şi nu obiectivă căci practica recuperării TVA de la stat era cunoscută de intimata-pârâtă A.N.L. care era în măsură să aprecieze corect că reclamanta nu datorează nimic statului.
Se arată că o critică esenţială a sentinţei este aceea că instanţa de fond în mod greşit instanţa de fond deşi pârâta nu a depus „precizări privind modul de desfăşurare a licitaţiei şi pe ce dispoziţii legale s-au bazat, a apreciat totuşi că licitaţia a fost organizată conform caietului de serviciu şi nu în temeiul OUG nr. 34/2006.
Astfel, instanţa de fond nu a analizat faptul că prin încălcarea acestor Norme, pârâta-intimată a luat Decizia descalificării şi faptul că recurenta-reclamantă nu mai putea participa la cea de-a doua licitaţie.
- Se mai arată că în mod nelegal Comisia a deschis plicul cu ofertele financiare şi apoi a analizat îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate.
Instanţa nu a interpretat în sensul corect certificatul fiscal prezentat, în sensul că sumele înscrise în certificat datorate dar şi cuvenite, erau clare şi dovedeau calitatea recurentei de creditor al statului.
- De asemenea, instanţa fondului nu a motivat înlăturarea cererii privind obligarea pârâtei la plata sumei de 354.038,32 Euro, reprezentând prejudiciul creat prin înlăturarea recurentei de la admiterea la contractarea unor lucrări de construcţii.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta A.N.L. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, a normelor legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente.
- Se reţine că instanţa fondului a analizat cerinţele caietului de sarcini, respectiv partea I pct. I - documente care dovedesc eligibilitatea şi verificând aceste documente solicitate a constatat că în certificatul de atestare fiscală emis de A.N.A.F. şi prezentat la licitaţie recurenta figura cu datorii către buget la data de 17 martie 2008, în cuantum de 506.892 lei.
Faptul că ulterior recurentul a depus înscrisuri din care rezulta că ar avea de încasat TVA în sumă mai mare decât valoarea datoriilor către bugetul de stat, nu are relevanţă pentru îndeplinirea condiţiei de exigibilitate, întrucât aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, nu era soluţionată cererea sa de rambursare TVA la data de 22 aprilie 2008, situaţie necontestată de recurent.
- De asemenea, constată Înalta Curte că pârâta-intimată A.N.L. s-a conformat dispoziţiilor instanţei de fond în sensul că a depus documentaţia ce a stat la baza deciziei contestate în conformitate cu art. 13 din Legea nr. 554/2004 (fila 16 – 54 dosar fond Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal), aşa încât nu se poate susţine că instanţa nu a analizat actele licitaţiei.
- Întrucât instanţa de fond a găsit neîntemeiată cererea privind anularea deciziei nr. 11995 din 29 aprilie 2008, acţiunea a fost respinsă în totalitatea ei, deci şi cu privire la prejudiciul solicitat de recurentă – în considerarea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că instanţa de control judiciar nu a găsit motive care să atragă modificarea sau casarea sentinţei atacate, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC HGA.S.I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 4422 din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1412/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1473/2010. Contencios → |
|---|
