ICCJ. Decizia nr. 1556/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1556/2010
Dosar nr. 4765/2/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Comisia pentru cetăţenie - obligarea acestuia la soluţionarea cererii cu privire la redobândirea cetăţeniei române in termenul de 30 zile, si obligarea la daune morale de 1000 lei.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere însoţită de actele necesare în 16 iulie 2008. în cursul lunii ianuarie şi apoi in aprilie 2009 s-a adresat Ministerului cu o cerere prin care a solicitat urgentarea soluţionării dosarului, dar nu a primit niciun răspuns.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3103 din 16 octombrie 2009 a admis excepţia netimbrării cererii de despăgubiri şi în consecinţă a dispus anularea acesteia.
De asemenea, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.V. dispunând obligarea pârâtului să analizeze/avizeze cererea de redobândire a cetăţeniei române într-un termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 154,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că termenul de un an şi trei luni care a trecut de la înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei române nu poate fi considerat rezonabil.
împrejurarea că statul nu poate asigura un cadru administrativ corespunzător pentru preluarea şi analiza într-un termen rezonabil a cererilor pentru redobândirea cetăţeniei române nu poate fi opus reclamantului.
Având în vedere aceste considerente, văzând şi prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea va obliga pârâta la soluţionarea cererii în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pe cererea de despăgubiri, Curtea va admite excepţia netimbrării în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi va anula acest capăt de cerere în consecinţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată de 154,3 lei nu este justificată, întrucât, pe de o parte, Comisia pentru cetăţenie are la latitudinea sa soluţionarea cererilor de acordare sau redobândire a cetăţeniei române potrivit termenului de la art. 14 din lege, iar prin întâmpinarea depusă s-a precizat că solicitarea reclamantului a avut ca termen de soluţionare data de 13 octombrie 2009.
Pe de altă parte, susţine recurentul, obligarea la cheltuieli de judecată nu are fundament, în condiţiile în care intră în discuţie admisibilitatea în parte a acţiunii, potrivit principiului de drept că accesoriul urmează soarta principalului .
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat de partea câştigătoare.
Din acest punct de vedere este irelevantă buna-credinţă a părţii care a pierdut procesul, după cum este lipsit de importanţă aspectul invocat de recurent privind neaplicarea principiului de drept potrivit căruia accesoriul urmează soarta principalului.
Pe de altă parte, pârâtul datorează cheltuieli de judecată tocmai pentru că este în culpă procesuală, din moment ce a soluţionat cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamant cu încălcarea termenului rezonabil, astfel cum acesta este definit prin art. 6 pct. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Mai mult decât atât, practica judiciară a statuat că reclamantul are dreptul la plata cheltuielilor de judecată şi în cazul în care pârâtul a efectuat, în cursul procesului, prestaţia ce i s-a cerut prin acţiune, căci prin comportarea sa l-a pus pe reclamant în situaţia de a sesiza instanţa de judecată.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 3103 din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1548/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1558/2010. Contencios → |
|---|
