ICCJ. Decizia nr. 1642/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1642/2010
Dosar nr. 5089/2/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată A.P.I.A. Gorj, A.P.I.A., M.A.D.R. şi Ministerul Finanţelor Publice, pentru a se dispune:
- anularea adresei din 12 septembrie 2008 emisă de A.P.I.A. Gorj prin care aceasta a cerut A.P.I.A. anularea solicitării A.P.I.A. Gorj nr. 22889 din 2 septembrie 2008 de aprobare a subvenţiei în sumă de 143.378,32 RON pentru SC P. SA, subvenţie cuvenită pentru activităţile de neutralizare a deşeurilor animaliere desfăşurate în judeţul Gorj în anul 2006, lunile iunie – decembrie;
- anularea adresei din 26 martie 2009 a A.P.I.A. prin care s-a respins plângerea prealabilă împotriva adresei din 12 septembrie 2008, şi pe cale de consecinţă:
- să se constate existenţa dreptului societăţii la încasarea sumei de 143.378,32 RON cu titlu de sprijin de stat;
- să fie obligaţi pârâţii A.P.I.A., M.A.D.R. şi Ministerul Finanţelor Publice la emiterea actelor administrative şi la efectuarea operaţiunilor administrative prevăzute de dispoziţiile art. 5, 6, 7 din HG nr. 1211/2005 în vederea acordării sprijinului aferent activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală desfăşurată pe raza judeţului Gorj în perioada iunie – decembrie 2006.
În motivarea cererii, se arată că deşi, iniţial, A.P.I.A. Gorj, prin adresa din 2 septembrie 2008 a aprobat centralizatorul sumelor aprobate la plată cu titlu de ajutor de stat, în cuantum de 143.394,73 RON, ulterior, la 12 septembrie 2008, A.P.I.A. Gorj a transmis adresa nr. 23643 din 12 septembrie 2008 prin care solicita anularea primei adrese, fără a indica vreun motiv al acestei cereri.
Reclamanta a formulat plângere prealabilă adresată atât autorităţii administrative emitente – A.P.I.A. Gorj, cât şi autorităţii ierarhic superioare – A.P.I.A. Bucureşti, dar la această plângere prealabilă a răspuns A.P.I.A. cu adresa nr. 894/SC din 20 martie 2009.
Au fost formulate întâmpinări de către M.A.D.D.R. şi de către A.P.I.A.
Din oficiu, în şedinţa din 22 octombrie 2009, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, de a soluţiona cauza în raport de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 3450 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea sentinţei se arată că A.P.I.A. Gorj este un organ al administraţiei publice locale şi nu centrale, iar actul care este apreciat ca nelegal şi abuziv este emis de această autoritate şi pe cale de consecinţă, rangul autorităţii emitente a acestei adrese determină competenţa materială de soluţionare a acţiunii, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţie faţă de care competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, revine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi nu Curţii de Apel Bucureşti.
Faptul că reclamanta contestă şi adresa emisă de pârâta A.P.I.A. din 26 martie 2009 prin care i-a fost soluţionată plângerea prealabilă formulată în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu determină competenţa în primă instanţă a Curţii de Apel Bucureşti, în condiţiile în care actul pretins nelegal şi care produce consecinţe juridice este emis de A.P.I.A. Gorj, autoritate publică de nivel local.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC P. SA şi s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În motivele de recurs se critică soluţia instanţei de fond, deoarece:
- instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni în anulare a două acte administrative, primul emis de o autoritate publică locală (A.P.I.A. Gorj) şi al doilea emis de o autoritate publică centrală (A.P.I.A.);
- în raport de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a primului capăt de cerere, analizat individual, aparţine tribunalului, în timp ce competenţa de soluţionare a capătului doi de cerere, analizat tot individual, aparţine Curţii de apel, dar atunci când se solicită anularea atât a unui act emis de o autoritate publică centrală cât şi de una locală, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de apel. În acest sens, au fost indicate soluţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal;
- competenţa de soluţionare a Curţii de Apel Bucureşti este justificată de aplicarea principiului qui potest plus poest minus (cine poate mult, poate şi mai puţin) iar în cauzele în care emitenţii actelor atacate sunt deopotrivă autorităţi publice centrale şi autorităţi publice locale, extinderea competenţei trebuie să opereze în sensul că o Curte de apel poate să analizeze şi valabilitatea actelor emise de autorităţi locale, care în mod normal ar fi de competenţa tribunalului şi nu invers;
- cererea de anulare a răspunsului A.P.I.A. la plângerea prealabilă nu reprezintă un capăt de cerere accesoriu care să fie de competenţa instanţei care soluţionează capătul principal de cerere.
A.P.I.A. şi Centrul Judeţean Gorj al A.P.I.A. au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat instanţei de fond anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală (Centrul Judeţean Gorj al A.P.I.A.) dar şi anularea unei adrese prin care s-a comunicat reclamantei răspunsul la plângerea prealabilă adresată autorităţii ierarhic superioare celei emitente (A.P.I.A.).
Plângerea prealabilă, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, a fost adresată atât autorităţii emitente cât şi autorităţii ierarhic superioare acesteia.
Instanţa de fond a apreciat că plângerea prealabilă soluţionată de A.P.I.A. nu atrage competenţa de soluţionare a Curţii de apel pentru că actul atacat este emis de o autoritate locală, soluţie criticată de recurentă.
În rezolvarea problemei competenţei trebuie plecat de la definiţia dată de lege actului administrativ. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în vederea organizării executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În acelaşi timp, trebuie stabilit rolul pe care plângerea prealabilă îl are în cadrul acţiunii în anulare a actelor administrative.
În mod constant, s-a considerat că procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune şi este o expresie a aplicării principiului bunei administrări.
De aceea, în cazul în care plângerea prealabilă a fost adresată autorităţii ierarhic superioare celei emitente, efecte produce actul administrativ emis, iar procedura prealabilă reprezintă numai o condiţie de exercitare a acţiunii în anulare.
De altfel, chiar art. 8 din Legea nr. 554/2004 prevede că obiectul acţiunii în materia contenciosului administrativ îl poate constitui „anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi eventual, reparaţii pentru daune morale”, iar art. 18 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că instanţa de contencios administrativ, poate, după caz, „să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă”.
În raport de aceste prevederi, obiectul acţiunii adresate instanţei de fond este anularea unui act emis de o autoritate publică locală şi în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi de cele ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., soluţia instanţei de fond de declinare a cauzei în favoarea tribunalului este legală.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3450 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1643/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1641/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
