ICCJ. Decizia nr. 1644/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1644/2010
Dosar nr. 1568/33/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii I.I. şi I.L., au chemat în judecată pârâta C.C.S.D., solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren situat în Cluj-Napoca, str. B., înscris în C.F. Cluj-Napoca, în suprafaţă de 263 m.p., cu obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin dispoziţia din 22 iulie 2005 a Primarului Municipiului Cluj Napoca, s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea lor, constând în despăgubiri în cuantum de 34.383 RON, pentru imobilul teren situat în Cluj-Napoca, str. B., înscris în C.F. Cluj-Napoca, în suprafaţă de 263 m.p., care a fost trecut în proprietatea Statului Român în mod abuziv, în baza Decretelor nr. 110/1972 şi nr. 363/1978.
S-a mai menţionat că dosarul se află în evidenţele pârâtei în scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul art. 16 alin. (1) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, fiindu-i transmis încă din anul 2005 de către autorităţile locale.
De asemenea, reclamanţii au arătat că au formulat o cerere de urgentare a emiterii unui titlu de despăgubire, pe care au expediat-o pârâtei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 9 iulie 2009, cerere la care nu au primit până în prezent nici un răspuns, fiind încălcate astfel disp. art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât nu a fost parcursă până în prezent, în totalitate, procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr. 247/2005, dosarul fiind incomplet, în acest sens fiind efectuate demersuri pe lângă Primăria mun. Cluj - Napoca.
Prin sentinţa civilă nr. 459 din 12 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamanţilor, a obligat pârâta să emită o decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul teren situat în Cluj Napoca, str. B., judeţul Cluj, înscris în CF Cluj şi a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului aminteşte în mod constant că omisiunea autorităţilor de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenţie, mai ales când obligaţia de a executa Decizia în cauză revine unei autorităţi administrative.
Noţiunea de «bunuri» poate cuprinde atât «bunurile actuale» cât şi valorile patrimoniale, inclusiv creanţele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puţin o „speranţă legitimă” de a obţine beneficierea efectivă de un drept de proprietate.
Principiile de acordare a despăgubirilor, în sens larg, sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste şi echitabile în raport cu practica jurisdicţională internă şi internaţională având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de Statul Român; neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform prevederilor prezentei legi.
Textele indicate confirmă intenţia legiuitorului de a asigura o despăgubire justă şi echitabilă în raport cu practica jurisdicţională internă şi internaţională, iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condiţiile acordării, într-un termen rezonabil, a sumelor actualizate, integral.
Pentru a se pronunţa în sensul temeiniciei parţiale a acţiunii, instanţa a luat în considerare şi împrejurarea că în practica Curţii de la Strasbourg s-a stabilit, în egală măsură, că noţiunea de termen rezonabil include şi durata procedurilor administrative, care au fost demarate în cauză de către reclamanţi prin depunerea notificării, încă de la data de 13 august 2001.
Împotriva acestei hotărâri pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanţilor, în sensul că dosarul aferent dispoziţiei nr. 1850/2005. a fost transmis de Primăria Municipiului Cluj, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 3328/CC.
Totodată, dosarul a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat.
Astfel urmare a analizării dosarului s-a constatat că lipseşte copia legalizată a sentinţei pronunţată de către Tribunalul Cluj, în cuprinsul căreia să se regăsească menţiunea definitivă şi irevocabilă. De asemenea, s-a constatat că de la dosar lipsesc informaţii cu privire la încasarea sau nu a despăgubirilor primite la momentul preluării abuzive a imobilului.
Recurenta mai arată că, numai după parcurgerea întregii proceduri administrative şi după efectuarea raportului de evaluare, Comisia Centrală va emite Decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligaţia de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, între care şi cel al acordării unor despăgubiri juste şi echitabile în raport cu practica jurisdicţională internă şi internaţională.
De asemenea, se mai arată că deşi nu a fost stabilit un termen de soluţionare a dosarelor legiuitorul a lăsat la aprecierea Comisiei Centrale a stabilit ordinea de soluţionare a acestora. Astfel prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 Comisia Centrală a stabilit că dosarele vor fi transmise spre evaluare în ordinea înregistrării acestora la Secretariatul Comisei Centrale, în măsura în care se constată că sunt complete.
Recurenta consideră că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că ar fi, practic, imposibilă emiterea deciziei în lipsa înscrisurilor solicitate şi a lipsei raportului de evaluare prin care se stabileşte cuantumul măsurilor reparatorii.
Jurisprudenţa Curţii Europene în materie de termen rezonabil stabileşte anumite criterii ce trebuie luate în calcul, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului şi cea a autorităţilor competente şi importanţa litigiului pentru reclamant, criterii conform cărora considerentele reţinute de către instanţa de fond privind nerespectarea termenului rezonabil de către C.C.S.D. referitor la transmiterea dosarului de despăgubire al reclamantului evaluatorului sau societăţii de evaluare sunt neîntemeiate.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei) priveşte Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi prevede mai multe etape în soluţionarea cererilor de retrocedare.
Pct. 17.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Lege - aprobată prin HG nr. 1095/2005 menţionează că ordinea în care se soluţionează dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale.
Deşi legea specială în discuţie fixează procedura care trebuie urmată în această materie, nici prin aceasta, nici prin Normele metodologice date în aplicarea legii şi nici prin Decizia Comisiei Centrale nu se prevede un termen de soluţionare a dosarelor ce revin spre competenţă Comisiei Centrale.
În lipsa unei dispoziţii exprese referitoare la termenul de soluţionare a dosarelor în temeiul Legii nr. 247/2005 (Titlul VII), instanţa de judecată este datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorităţii administrative pentru a asigura o protecţie reală drepturilor fundamentale ale cetăţenilor consfinţite de Constituţia României şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru realizarea acestuia scop omisiunea legiuitorului naţional poate fi complinită prin raportare la „termenul rezonabil" statuat în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (ratificată de România prin Legea nr. 30/1994), termen care constituie o componentă esenţială a dreptului consfinţit de art. 6 din Convenţie, anume dreptul la un proces echitabil.
Garanţia unui proces echitabil trebuie să fie prezentă nu numai în procedura contencioasă, ci şi în procedura prealabilă celei dintâi şi în acest context, este necesar ca durata procedurii să fie una previzibilă.
În opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie argumentele acestei interpretări sunt strict legate de protecţia ce trebuie oferită faţă de abuzurile de orice fel ce pot apărea în exerciţiul atribuţiilor unei autorităţi administrative.
În cauza de faţă, dosarul a fost înregistrat în evidenţele pârâtei sub nr. 3328/CC încă din anul 2005, în scopul emiterii deciziei, iar demersul judiciar a fost întreprins la data de 14 august 2009, cererea nefiind soluţionată nici până la data judecării recursului.
Înalta Curte apreciază că dacă criteriul-aleatoriu de soluţionare este justificat de numărul mare de cereri şi de etapele ce trebuie parcurse, nu acelaşi lucru se poate afirma despre nesoluţionare unei cereri într-un interval de timp ce depăşeşte 5 ani de zile.
Prin urmare, în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Înalta Curte apreciază că soluţia de admitere a cererii reclamanţilor privind obligarea autorităţii pârâte să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul indicat este temeinică şi legală.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.S.D., împotriva sentinţei civile nr. 459 din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1646/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1643/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
