ICCJ. Decizia nr. 1844/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1844/2010
Dosar nr. 1232/5/2010
Şedinţa publică din 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta L.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse obligarea acestora la a-i plăti în continuare indemnizaţia bănească acordată prin Decretul 410/1985.
În motivarea acţiunii s-a susţinut că prin art. 13 din Decretul 410/1985, i-a fost acordată o indemnizaţie bănească de 400 lei/lună, cu începere de la 01 ianuarie 1986, pentru naşterea a 5 copii din care 4 în viaţă.
Totodată potrivit art. 20 din acelaşi decret, indemnizaţia i-a fost acordată "pe tot timpul vieţii, indiferent de natura şi nivelul veniturilor, ori de alte alocaţii sau ajutoare, pe care le primesc".
Din luna mai 1990 plata acestei indemnizaţii a încetat în mod nelegal.
A mai arătat reclamanta, că ulterior ca urmare a demersurilor efectuate i s-a comunicat că indemnizaţia nu a mai fost achitată deoarece art. 18-27 din Decretul 410/1985 au fost abrogate prin dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Legea 67/1995.
S-a susţinut că adoptarea sau abrogarea unor legi sunt prerogative ale statului, însă în cauza dedusă judecăţii măsura dispusă prin Legea 67/1995 a încălcat Constituţia în vigoare, prin aceea că i-au fost anulate drepturi pe care statul român i le acordase anterior "pentru tot restul vieţii".
Pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii.
Reclamanta L.A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Legea 67/1995, privind ajutorul social.
In motivarea excepţiei, s-a arătat că este neconstituţională abrogarea acestui drept care se acorda mamelor cu mai mulţi copii. In acest sens, s-a arătat că o atare dispoziţie este retroactivă şi de natură a încălca dreptul de proprietate privată al persoanei.
Prin încheierea din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de L.A., a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 67/1995 privind ajutorul social şi a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei.
Prin Decizia nr. 232 din 15 februarie 2011, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 67/1995 privind ajutorul social, excepţia invocată de L.A.
Împotriva încheierii din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta L.A., susţinând că încheierea atacată este nelegală şi netemeinică, apreciind că în mod eronat s-a dispus suspendarea judecării cauzei cu ocazia admiterii cererii sale de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 67/1995 privind ajutorul social.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În primul rând trebuie precizat faptul că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ..
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că din economia prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în vigoare la momentul pronunţării hotărârii, reiese următoarele: „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare.
(4) Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă.
(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Pe cale de consecinţă, din interpretarea textului, rezultă că instanţa de fond în mod corect a procedat la suspendarea judecării cauzei pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 67/1995 privind ajutorul social, invocată de L.A.
Pentru considerentele arătate, instanţa urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.A. împotriva încheierii din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 184/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1850/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
