ICCJ. Decizia nr. 190/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 190/2010
Dosar nr. 7856/1/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Hotărârea nr. 951 din 25 septembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de doamna judecător C.F.I. împotriva Hotărârii nr. 316 din 18 septembrie 2008 a Secţiei pentru judecători a CSM, reţinând, în esenţă, că în mod corect, prin Hotărârea nr. 39 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 5 octombrie 2008, a fost respinsă cererea doamnei judecător de înscriere la concursul respectiv pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la vechimea minimă de 5 ani în funcţia de judecător, prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, şi de art. 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2008.
În acest sens, s-a reţinut că doamna judecător C.F.I. a fost numită inamovibil la Judecătoria Medgidia la data de 7 decembrie 2005, iar anterior numirii a îndeplinit funcţia de consilier juridic în perioada 01 septembrie 1999 – 07 decembrie 2005, astfel că la data concursului din 5 octombrie 2008 avea o vechime în funcţia de judecător de 2 ani, 9 luni şi 28 de zile, iar perioada în care a îndeplinit funcţia de jurisconsult nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată.
2. Cererea de recurs
Împotriva Hotărârii nr. 951 din 25 septembrie 2009 a Plenului C.S.M. a declarat recurs C.F.I., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, solicitând anularea hotărârii şi recunoaşterea dreptului la promovarea în funcţii de execuţie în aceleaşi condiţii ca şi magistraţii, foşti avocaţi, cu consecinţa admiterii cererii de înscriere la concursul din 5 octombrie 2008, precum şi a altor concursuri similare ulterioare.
Prin motivele de recurs, recurenta susţine următoarele:
În calitate de judecător are interesul născut, actual, legitim, direct şi personal de a participa la concursurile de promovare în funcţii de execuţie.
Dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin tratamentul discriminatoriu constând în faptul că se ia în considerare la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) din aceeaşi lege numai perioada în care persoana a fost anterior avocat. Susţine reclamanta că acest tratament este discriminatoriu cu atât mai mult cu cât, anterior admiterii în magistratură, activitatea desfăşurată în funcţia de consilier juridic a fost echivalată cu cea de avocat, iar potrivit art. 86 din lege perioada în care a îndeplinit funcţia de consilier juridic reprezintă vechime în magistratură.
Mai susţine recurenta că dispoziţiile respective contravin dispoziţiilor art. 53 din Constituţie şi creează o situaţie de discriminare a sa faţă de magistraţii care anterior au fost avocaţi, discriminare constatată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârile nr. 461 din 18 decembrie 2007 şi nr. 48 din 24 ianuarie 2007.
Pentru aceleaşi motive, recurenta-reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată.
Pe fondul cauzei, pentru aceleaşi motive, recurenta-reclamantă critică hotărârea recurată în esenţă sub aspectul faptului că la calcularea vechimii în funcţia de judecător, conform art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, nu a fost luată în considerare perioada în care a îndeplinit anterior funcţia de consilier juridic.
3. Sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia invocată de recurentă. Soluţia pronunţată de Curtea Constituţională.
Prin încheierea din 3 decembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, excepţie invocată de recurenta C.F.I. în raport cu dispoziţiile art. 16 şi art. 53 din Constituţie.
Prin Decizia nr. 785/2009, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată de F.I.C. şi a constatat că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt neconstituţionale.
4. Intervenţia în cauză a altor persoane
În cauză, au formulat cereri de intervenţie P.A., A.I., S.D. şi N.C., arătând următoarele:
Petenţii susţin că la soluţionarea cauzei este necesar a se ţine cont de Hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 a Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a cărei legalitate a fost constatată definitiv şi irevocabil prin Decizia nr. 3279 din 3 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi de Decizia nr. 785/2009 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.
În condiţiile în care existenţa discriminării a fost constatată prin hotărârea şi Decizia susmenţionate, instanţa este datoare ca, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituţie, să facă aplicarea directă a prevederilor art. 14 cu referire la art. 1 din Protocolul 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 1 pct. 1 lit. b) din Convenţia nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei, ale art. 2 alin. (1) lit. a) din Directiva 200/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de muncă, care consacră principiul nediscriminării.
Aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, la termenul de judecată din 20 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a calificat cererile de intervenţie formulate de petenţii P.A., A.I., S.D. şi N.C. ca fiind în interes propriu şi le-a respins în principiu pentru motivele deja reţinute.
5. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza prin prisma motivelor, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi ale legislaţiei aplicabile, precum şi în raport cu Decizia nr. 785/2009 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin hotărârea recurată a fost respinsă cererea doamnei judecător C.F.I. de înscriere la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 5 octombrie 2008, întrucât nu îndeplinea condiţia de vechime prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată.
Hotărârea Plenul CSM este fundamentată pe faptul că, la data concursului, doamna judecător C.F.I. avea o vechime în funcţia de judecător de 2 ani, 9 luni şi 28 de zile, iar, conform art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, perioada anterioară în care recurenta a îndeplinit funcţia de jurisconsult nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege.
Este necontestat faptul că, prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 (publicată în M.Of., Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009), Curtea Constituţională a constatat că sunt neconstituţionale prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Conform dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie, republicată, „dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".
De asemenea, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".
În acord cu dispoziţiile citate, ca urmare a Deciziei nr. 785/2009 a Curţii Constituţionale, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009, prin împlinirea a 45 de zile de la data de 15 iunie 2009, când Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României.
Pe cale de consecinţă, începând cu această dată, condiţia de vechime impusă judecătorilor şi procurorilor pentru participarea la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare este reglementată de dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora:
„Art. 44. - (1) Pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime.
a) 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat.
b) 6 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă aceasta.
c) 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
Instanţa, obligată fiind să ţină de cont de Decizia Curţii Constituţionale, reţine că legalitatea hotărârii recurate urmează a se aprecia prin raportare la dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, întrucât, potrivit celor anterior arătate, dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, la care se face referire în recurs, şi-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009.
Astfel, Înalta Curte reţine că este legală hotărârea Plenului CSM prin care s-a constatat că la data concursului recurenta, care avea o vechime de 2 ani, 9 luni şi 28 de zile, nu îndeplinea condiţia de 5 ani vechime, prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru a participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 5 octombrie 2008.
În condiţiile în care prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în considerarea cărora recurenta şi-a construit întreaga argumentaţie din recurs şi-au încetat aplicabilitatea, ca efect al Deciziei Curţii Constituţional nr. 785/2009, fiind astfel înlăturată orice discriminare, rezultă că la calcularea vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se are în vedere numai vechimea în funcţia de judecător sau procuror, fără a mai fi posibilă luarea în considerare a perioadei în care judecătorul sau procurorul a îndeplinit anterior alte funcţii de specialitate juridică.
Or, în aceste condiţii hotărârea adoptată de Plenul CSM este legală în raport cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, rămase în vigoare după Decizia Curţii Constituţionale, având în vedere vechimea pe care recurenta o avea în funcţia de judecător la data concursului din 5 octombrie 2008.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 c. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În raport de dezlegarea dată cererii de recurs, faţă de dispoziţiile art. 49 şi art. 55 C. proc. civ., vor fi respinse, ca nefondate, cererile de intervenţie formulate de P.A., A.I., S.D. şi N.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.F.I. împotriva Hotărârii nr. 951 din 25 septembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Respinge cererile de intervenţie formulate de P.A., A.I., S.D. şi N.C., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1898/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1901/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
