ICCJ. Decizia nr. 1934/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 1934/2010
Dosar nr. 5717/2/2009
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3547 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligându-l pe acesta din urmă să primească cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nesoluţionarea, într-un termen de 2 luni, a cererii reclamantului reprezintă o vătămare în dreptul acestuia de a depune şi înregistra cererea de redobândire a cetăţeniei române, conform Legii nr. 21/1991, constituind un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurentul arată, în esenţă, că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu interpretarea greşită a legii, în sensul constatării greşite a existenţei unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii intimatului având ca obiect redobândirea cetăţeniei române.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, prin cererile formulate la data de 4 aprilie 2009 şi, respectiv, 13 mai 2009, intimatul-reclamant s-a adresat Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău, solicitând programarea în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română.
Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfăşoară activitatea Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău şi numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetăţeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Pornind de la această premisă şi luând în calcul intervalul de timp cuprins între data primei cereri adresate autorităţii pârâte şi data formulării cererii de chemare în judecată (puţin peste două luni), instanţa de fond a reţinut că în speţă ar exista un refuz nejustificat din partea acestei autorităţi de rezolvare a cererii petentului, în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din actul normativ susmenţionat, prin „refuz nejustificat de a soluţiona o cerere" se înţelege„exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane".
De asemenea, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din acelaşi act normativ definesc „excesul de putere" ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".
Or, în speţă, această ipoteză nu este întrunită, fiind în mod greşit reţinută de instanţa de fond.
Astfel, potrivit art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Respectarea termenului rezonabil se analizează, însă, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz, în parte, luându-se în considerare criterii precum complexitatea procedurii, conduita părţilor sau miza litigiului.
Or, în speţă, nimeni nu contestă numărul covârşitor de mare de astfel de cereri, peste 600.000, nici greutăţile inerente în gestionarea lor raportat la condiţiile concrete de desfăşurare a activităţii secţiei consulare din Chişinău, important fiind a se stabili doar dacă prin conduita pârâtului au fost depăşite sau nu limitele rezonabilităţii procedurii.
Sub acest aspect, nu poate fi ignorat faptul că, în raport de numărul mare de solicitanţi şi de tendinţele de creştere a acestuia, odată cu aderarea Românieila Uniunea Europeană, precum şi de obligativitatea verificării îndeplinirii cerinţei privind depunerea tuturor actelor justificative prevăzute de lege, în vederea depunerii efective a acestor acte, autoritatea recurentă a stabilit un criteriu obiectiv, de natură a asigura egalitatea de tratament a petenţilor, constând în invitarea acestora, în ordinea cronologică a exprimării voinţei de a solicita redobândirea cetăţeniei române.
Totodată, pentru a se reţine depăşirea termenului rezonabil în soluţionarea unor astfel de cereri, în practica judiciară s-a avut în vedere, în majoritatea cazurilor, o perioadă de timp mult mai îndelungată decât cea de 2 luni, cuprinsă între data formulării cererii şi data promovării de către intimatul-reclamant a acţiunii.
Faţă de cele arătate, constatând că nu sunt întrunite condiţiile pentru calificarea conduitei autorităţii publice recurente drept un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi, în temeiul art. 20 alin. (3) din acelaşi act normativ, va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei nr. 3547 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul M.A., ca nefondată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1933/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1935/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
